MNC-Stefan Voda

MNC-ND DOI ANI DE LUPTĂ

2011-11-14T00:20:00.000-08:00

Camarazi, pe data de 12 noiembrie 2009, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a înregistrat Asociaţia Obşetească Mişcarea Naţional-Creştină. În aceşti doi ani am trecut prin multe, multe am realizat, mai multe aş dori să realizăm. Au fost doi ani de luptă grea, trecute nu doar prin clipe frumoase, dar şi prin trădări, intrigi şi bârfe. Dar am rezistat, rezistăm şi vom rezista. De la început eram doar şapte, acum suntem peste 500, mâine vom fi mii.

Aceşti ani au fost pentru noi toţi o experienţă importantă, deoarece Mişcarea Naţionalistă din Basarabia a trecut dintr-o formă haotică într-o formă organizată. Unificând forţele cu Noua Dreaptă, noi am putut să formăm o Organizaţie Naţionalistă unită - Mişcarea Naţional Creştină Noua Dreaptă.

Nu a fost uşor să facem primii paşi, deoarece tinereţea noastră a trecut pe baricadele luptei anti-comuniste şi nici unul din noi nu a avut o experienţă de activitate într-o organizaţie oficial înregistrată cu statut juridic. Însă naiv este acela care crede că reunificarea patriei poate fi realizată de la sine sau lipind stickere şi afişe prin oraş. Pentru a realiza idealul naţional este nevoie de unitate, organizare şi disciplină. Cea din urmă este un punct slab pentru tinerii de azi, căci, în aceşti doi ani, mulţi tineri lipsiţi de disciplină, primind o pedeapsă disciplinară şi supărându-se, părăseau organizaţia sau chiar porneau împotriva Mişcării.

În doi ani de zile noi am realizat multe: am ridicat o Biserică şi două clopotnițe,am oferit ajutor voluntar la diferite lucrări la zeci de Biserici, am restabilit zeci de morminte ale Eroilor Armatei Române şi a personalităţilor marcante, am participat la săpături arheologice, am oferit ajutor voluntar pentru copii cu dezabilităţi şi bătrâni, am organizat conferinţe, adunări instructive şi zeci de acţiuni unioniste în mai multe oraşe a Basarabiei, chiar şi acolo unde încă ieri se credea că este imposibil să organizezi o acţiune unionistă (ca exemplu oraşul Bălţi, unde majoritatea din populaţie sunt anti-români), am răspândit gratuit peste 15 000 de cărţi şi reviste româneşti cu caracter unionist, naţional şi creştin în toată Basarabia, în sudul Basarabiei (Ucraina) şi Transnistria, am colectat arhivele organizaţiilor de dreapta din Basarabia ce au activat în perioada 1918 – 1940 (cu arhivele colectate de noi se folosesc astăzi şi adversarii noştri), la fel şi memoriile deportaţilor şi a represaţilor, am organizat tabere naţionaliste, tabere creştine, marşuri şi promovarea cultului eroilor etc. Dar această mică parte a realizărilor MNC-ND nu este nicidecum deajuns pentru a realiza reunificarea Patriei.

Însă nu pot ignora problemele mai puţin plăcute. Pe tot parcursul activităţii noastre, noi am fost atacaţi, bârfiţi, înjuraţi şi provocaţi. Într-o ţară în care majoritatea populaţiei sunt anti-români, este clar că orice organizaţie unionistă va fi marginalizată. Noi am fost corecţi cu toţi, chiar şi cu adversarii, însă ei cu noi nu s-au comportat corect. Nici un om nu poate prezenta măcar un articol sau manifest în care noi am atacat pe cineva, în schimb, împotriva noastră a fost desfăşurată o campanie de defăimare a imaginii organizaţiei şi conducerii Mişcării. Acum este clar că această campanie a fost un act bine pregătit şi pus la punct în birourile securităţii moldovenești.

Primele atacuri au venit din partea PCRM, care ne-au acuzat că suntem o organizaţie extremistă creată de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Mai târziu, tot comuniştii ne-au acuzat că suntem o organizaţie creată de securitate şi lucrăm pentru Vlad Filat. Apoi, iarăşi comuniştii, ne-au acuzat că suntem creatura SRI-ului Românesc. Imediat după comunişti, MNC-ND a fost atacată de o mulţime de organizaţii moldoveniste, anti-române, socialiste, antifasciste, dar şi de neo-naziştii ruşi. Toţi ca unul strigau în acelaşi glas că suntem agenţii SRI-ului, că suntem pregătiţi în lagărele speciale de pregătire în munţii României, că primim finanţare din România, pregătim lovitura de stat şi vrem să distrugem Republica Moldova.

De obicei, în Basarabia, atunci când o persoană are o atitudine şi îşi ia asupra sa o responsabilitate, reuşind să facă ceva, acesta este imediat acuzat că ar fi un agent al securităţii. Evident că liderul Mişcării Sergiu Laşcu nu a fost o exceptie. Absurditatea şi banalitatea acestor acuzări este clară, mai ales că doar un agent al securităţii poate cunoaşte pe celălalt agent. De aici rezultă că dacă nici deputaţii din Parlamentul ţării nu au dreptul să afle numele agenţilor securităţii, de unde poate cunoaşte acest lucru un cetăţean simplu? Sunt doar două răspunsuri, persoana care acuză pe cineva că are legături cu securitatea singur este un securist ori un provocator, sau acesta este un prost uşor manipulat care nu înţelege că prin intermediul lui forţele anti-naţionale slăbesc poziţiile unioniste.

La fel de absurde sunt şi acuzările că Laşcu are legături cu Partidul Naţional Bolşevic, cu neo-naziştii ruşi, Liga Tineretului Rus, cu FSB-ul rusesc şi SBU ucrainesc. Unii oameni, care nici măcar nu au participat la evenimentele din 7 aprilie, îl acuză pe Sergiu Laşcu că nu a fost arestat şi maltratat, ci a stat acasă tot acest timp, iar dosarul a fost fabricat de securitate special pentru al prezenta pe acesta ca un erou. Din aceste afirmaţii prosteşti rezultă că fraţii Ursu, Noroc Ion şi alţi băieţi care au stat cu el într-o celulă sunt doar mincinoşi, iar deputatul Butmalai şi Anatol Matasaru, împreuna cu care printre ultimii au fost transportaţi din comisariatul general la închisoarea №13, au văzut o fantomă?! Nu cred că acest subiect mai are nevoie de comentarii în plus.

Cu durere, nu pot neglija viclenia celor ce se declară români sau unionişti. Văzând creşterea masivă a rândurilor Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta, unele grupuri unioniste, care nici nu merită să fie numite, spre ruşinea lor, au desfăşurat şi ei o campanie împotriva organizaţiei noastre, cu scopul de a face dezbinări între membrii Mişcării şi de a slăbi poziţiile MNC-ND. Un alt grup, care se declară „creştin”, iese la acţiunile sale cu steagurile imperiale ruseşti şi depun coroane la Ambasada României, declarând că România este un stat mort şi românii din Basarabia nu vor unirea cu ea, iar în acelaşi timp se declară urmaşii lui Corneliu Zelea Codreanu, de mai multe ori au încercat să ne provoace, ne-au atacat şi ne-au acuzat că nu suntem Creştini, că suntem securişti etc. Să rămână pe sufletul lor, însă vreau să aduc aminte acestor „creştini” cuvintele Mântuitorului: „Nu judeca şi nu vei fi judecat”. Cine este vrednic de a judeca măsura creştinătăţii noastre? Nimeni! Doar Dumnezeu ştie sufletul nostru! Atunci ce drept au aceşti „creştini” să judece pe cei cu care nici nu au vorbit vreodată? Sau ei au uitat că bârfa este şi ea un păcat?

Este evident că împotriva MNC-ND este desfăşurată o campanie de defăimare a imaginii noastre cu scopul de a ne distruge, în care sunt implicaţi, cu sau fără de voie şi din prostie, mai multe organizaţii. Ca dovadă că această campanie este planificată la cel mai înalt nivel serveşte şi raportul Şefului Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova în Parlamentul din 14 aprilie 2011, în care acesta a declarat: „De menţionat că informaţiile operative ale SIS, din perioada de referinţă, privitor la Mişcarea Naţional Creştină indică faptul că liderul acestei mişcări, în perioada anilor 2002-2008 a fost implicat în diferite activităţi de creare şi dirijare a grupurilor radicale ce se axau pe promovarea ideilor panslavone”. Nu cred că SIS a comis această greşeală întâmplător. Sergiu Laşcu conduce grupul Naţionaliştilor Români începând cu 2005, iar începând cu 15 martie 2007 acesta conduce Cuibul Legionar „Basarabia” şi Mişcarea Legionară din Basarabia. Sigur că securitatea moldovenească este la curent cu acest lucru, mai ales că este foarte uşor de a afla aceasta de pe site-ul oficial al Mişcării (www.mncbasarabia.org)! La fel, în raportul său din 14 aprilie 2011 în Parlament, Procurorul General a declarat că Sergiu Laşcu este găsit vinovat în participarea activă la dezordinea în masă din 7 aprilie. Subliniez că declaraţie este făcută pe 14 aprilie 2011, iar sentinţa judecătoriei a fost pronunţată abia pe 2 iunie 2011!!! E o încălcare gravă a prezumţiei nevinovăţiei şi un exemplu clar de falsificare şi implicare cu scopul de a influienţa asupra judecăţii, nemaivorbind despre faptul că Procuratura nu a prezentat nici o dovadă a vinovăţiei lui Laşcu, iar judecata s-a desfăşurat cu încălcări grave a normelor procesuale, plus la toate, Sergiu Laşcu a primit cea mai aspră pedeapsă până în prezent pentru evenimentele din 7 aprilie 2009, 20 000 lei mld amendă penală. Este alarmant dacă analizăm pedepsele celor care au comis acte de violenţă, au pătruns în interiorul clădirilor Parlamentului şi Preşedenţiei şi le-au devastat. Nici unul dintre provocatori nu a primit o pedeapsă mai mare de 1500 de lei amendă administrativă! Acestea sunt încercări de a face din noi ţapi ispăşitori. Un alt camarad a pierdut judecata împotriva călăilor care l-au lăsat pe acesta invalid pe viaţă, fiind acuzat că spune minciuni, iar apoi a fost ameninţat de călăii-poliţişti cu scopul de al speria şi ai închide gura. Absurd, însă aceasta este realitatea justiţiei din Republica Moldova. Corupţia şi lipsa de demnitate a judecătorilor aruncă Basarabia într-o prăpastie din care este greu de ieşit. Am luptat cu comunismul ca să ajungem la neo-comunism…

La fel sunt amenințaţi de securitate practic toţi liderii de filiale, marea majoritate din ei sunt concediaţi de la serviciu. Militanţii Mişcării sunt chemaţi la procuratură, unde li se cere declaraţii false împotriva Mişcării sau a liderilor acesteia. În luna mai a anului curent, securitatea moldovenească, încălcând grav toate normele de drept, au pătruns în casele unor camarazi şi, ameninţându-i, le-au confiscat computerele personale. Unul din camarazi, care este şi membru fondator al organizaţiei, a fost nevoit să părăsească Republica Moldova, iar acum împotriva lui este desfăşurată o campanie de ponegrire. Provocatorii sunt infiltraţi în rândurile organizaţiei cu scopul de a ne dezbina, deja am depistat două cazuri în care foşti camarazi au acceptat colaborarea cu securitatea în schimbul închiderii dosarului „7 aprilie”. Aceştia au fost folosiţi de securitate pentru a produce o dezbinare în rândurile organizaţiei, ceea ce şi au făcut. Însă Dumnezeu ne va judeca!

Însă nu-i nici un rău fără bine. În aceste condiţii, în rândurile organizaţiei au rămas doar camarazi ce cred în biruinţa luptei noastre, cei ce sunt pregătiţi să se jertvească pentru reunificarea Patriei. Prin selecţia naturală noi am păstrat doar elementele cele mai puternice, eleminând pe toţi cei care nu au credinţă în lupta noastră, pe cei fără caracter, uşor manipulaţi şi pe naţionaliştii cei “de paradă”, pe toţi „patrioţii la o bere”, care nu sunt capabili de luptă.

Revoluţia naţională nu poate fi importată din exterior, cum cred unii, ea trebuie să se nască din interiorul ţării. Cum a spus Căpitanul: „România Mare nu a ieşit din culisele politice, ci din tranşee de luptă de la Mărăşeşti, aşa şi o Românie Nouă poate va aparea nu din gurile politicienilor, ci prin jertvirea fiilor săi”. Însă revoluţia naţională în Basarabia nu va fi posibilă atât timp cât toate forțele unioniste nu vor înțelege că doar prin unitate putem să fim puternici.

Trebuie să constatăm faptul că duşmanii au câştigat bătălia, ei au putut să ne dezbine. Însă războiul nu este pierdut. Noi nu am fost pregătiţi de această bătălie, fie din naivitatea noastră, fie din lipsa de experienţă. De aceea să ne gândim bine, ce vrem noi? Ce soartă dorim nouă şi copiilor noştri? Să nu uităm de greşelile anilor ’90, căci dacă atunci, când s-au deşteptat sute de mii de oameni, când Mişcarea Unionistă a fost mai puternică ca niciodată, duşmanii au putut să distrugă totul, ce suntem noi, câteva sute de tineri?!

Camarazi, noi am putut să rezistăm, noi am putut să rămânem cea mai activă organizaţie. Numărul nostru a crescut în comparaţie cu aceiaşi perioadă a anului precedent. Însă, astăzi noi intrăm într-o etapă nouă a luptei noastre, apărând românismul sub drapelul Partidului Naţional Român. Calea aceasta va fi de o sută de ori mai grea, vom fi atacaţi în permanenţă, vom fi acuzaţi de „trădarea patriei” şi de toate păcatele din lume. De aceea, camarazi, să vă rugaţi mereu lui Dumnezeu şi să nu uitaţi cuvintele Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu: „Priviţi-i drept în ochi pe toţi tiranii voştri. Înduraţi cu resemnare orice lovitură, suportaţi orice chin, căci jertfa noastră, a tuturor, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite a biruinţeii. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi. Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători şi vor fi blestemaţi din neam în neam!”.

Gherman Oleg

Secretarul General al

Mişcării Naţional-Creştine

Noua Dreaptă

ALEXANDRU ASMARANDEI – PREZENT!

2011-08-02T14:45:00.000-07:00

Camarazi,cu durere în suflet aduc această veste. Camaradul Alexandru Asmarandei, la vârsta de doar 39 de ani, cu părere de rău nu mai este printre noi. El a decedat duminică, 31 iulie, în jurul orei 23,oo, la spitalul din Bacău, în timpul unei intervenţii chirurgicale, ca urmare a unui grav accident de circulaţie, în care alţi 3 camarazi au fost grav răniţi. Cu toţii se întorceau din tabăra de muncă şi educaţie de la Mănăstirea Petru Vodă.
În afara camaradului Alexandru Onofrei, care a fost cel mai puţin afectat, în acest moment se află în spitalele din Adjud şi Focşani: Andrei Buga – operat abdominal, Liuba Grecea – cu traumatisme toraco-abdominale, şi Florian Cristache – cu picioarele fracturate şi traumatisme craniene.
În aceste clipe grele, suferind din cauza pierderii unui camarad de lupă ce s-a stâns, îndeplinind datoria de Legionar, chemăm pe toţi camarazii din toate filialile din Basarabia să înalţe rugăciuni pentru sufletul camaradului nostru Alexandru, precum şi pentru însănătoşirea camarazilor răniţi.
În acest moment, camaradul Alexandru este pomenit la mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Diaconeşti și schitul Aiud. Îndemnăm ca în toate cuiburile să se ţină momente de reculegere, să se înalţe rugăciuni şi să se vorbească despre el. El nu trebuie să înceteze să fie prezent în mijlocul nostru. A fost un om de mare caracter, de o integritate desavârşită, un om de credinţă, caracterizat printr-o loialitate neclintită faţă de organizaţie şi camarazii săi. Spirit de dăruire şi dezinteresare totală, manifesta o neclintită hotărâre şi încredere în viitorul neamului.

Dumnezeu să-l odihnească!

Alexandru Asmarandei – prezent!

33 de reguli pe care trebuie să le respecte un naţionalist

2011-07-20T04:09:00.001-07:00

1. Crede în Dumnezeu, nu uita că în lupta asta nu resursele materiale îţi vor aduce victoria ci credinţa!

2. Dă dovadă de disciplină! Respectă regulile şi urmează-ţi şefii!

3. Iubeşte munca, munceşte pentru familia ta, pentru neamul tău, pentru patria ta! Ţine minte că fără muncă nu se construieşte nimic!

4. Ajută-ţi camarazii la nevoie! Când fratele tau are o problemă săi fi alături şi să-l ajuţi.

5. Luptă în fiecare zi pentru cauza naţională. Să nu treacă zi sa nu faci ceva, chiar dacă numai puţin, în lupta naţionalistă.

6. Roagă-te lui Dumnezeu! Dedică zilnic timp rugăciunii. Roagă-te pentru biruinţă şi pentru neamul tău.

7. Cunoaşte-ţi bine ţara, neamul, tradiţiile, cultura, credinţa, istoria şi eroii! Cunoaşte bine cele pentru care lupţi!

8. Fii unit cu camarazii tăi! În unitate veţi găsi puterea să învingeţi.

9. Cinsteşte-ţi eroii. Promovează cultul lor, învaţă de la ei, urmează-le exemplul.

10. Urăşte dezbinarea şi cearta! Împiedică-le să apară, caci ele duc la prăbuşirea naţionalismului.

11. Luptă cu onoare! Niciodată să nu te abaţi de la calea onoarei, Dumnezeu îi ajută doar pe cei drepţi.

12. Promovează naţionalismul! Oriunde calci răspândeşte ideile tale!

13. Fii un exemplu pentru alţii! Cea mai mare putere pe care o poţi avea asupra altora e puterea exemplului tău.

14. Mereu să lupţi doar pentru interesul neamului tău, niciodată pentru interesele altcuiva, în dauna neamului tău, indiferent de ce ţi s-ar oferi în schimb!

15. Pune toate cunoştinţele şi abilităţile tale în folosul cauzei!

16. Luptă mereu cu dragoste faţă de naţiunea şi patria ta, niciodată cu ură faţă de duşmani! Dumnezeu nu-i ajută pe cei ce luptă cu ură.

17. Recunoşte atunci când ai greşit şi înlătura-ţi defectele!

18. Fii mereu optimist! Tot timpul să crezi în biruinţă! Cel ce nu crede în victoria forţelor naţionaliste, nu are ce căuta în lupta asta.

19. Du un stil de viață naționalistă! Felul în care îţi trăieşti viaţa arată cea ce simţi.

20. Citeşte despre ideologia naţionalistă! Cunoaşte crezul pe care îl urmezi!

21. Nu te da niciodată bătut! Dăcă eşti învins, şi de 1000 de ori, ridică-te şi mergi înainte!

22. Devino un om nou! Schimbă-te în aşa fel încât să ajungi mai bun, sa fi altul! Tu eşti viitorul României!

23. Nu ignora nici lupta politică, nici lupta culturală, nici lupta spirituală! Activitatea naţionalistă se duce pe multe fronturi.

24. Dispreţuieşte luxul! Nu ai nevoie decât de cele necesare. Fii modest!

25. Să nu îţi fie niciodată ruşine de cea ce crezi! Nu ascunde faptul că eşti naţionalist şi creştin!

26. Iubeşte natura! Respect-o! Ea este creaţia lui Dumnezeu şi frumuseţea ţării tale.

27. Vorba ta să fie fapta ta. Vorbeşte doar cât trebuie, atunci când trebuie! În rest, discursul tău să fie discursul faptei.

28. Familia este cărămida cu care vom construi o Românie Naţionalistă. Fii dedicat familiei tale, fă mulţi copii!

29. Fii dispus să faci sacrificii! Doar cel ce aduce o jertfă va învinge.

30. Educă-ţi copiii în spirit naţionalist şi creştin!

31. Opune-te tuturor pericolelor ce ameninţă distrugerea naţiunii tale!

32. Atrage-i şi pe alţii în lupta asta! Încearcă să mobilizezi cât mai mulţi oameni din jurul tău!

33. Dă dovadă de bun simţ, de respect, ajută-i pe alţii! Fii un model în societate! Felul în care vei fi tu privit, va fi felul în care oamenii vor privi naţionalismul.

ȘTEFAN VODĂ: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

2011-07-17T04:46:00.000-07:00

CĂUȘENI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

2011-07-17T04:38:00.000-07:00

ANENII NOI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

2011-07-17T04:31:00.000-07:00

TABARĂ DE MUNCĂ ÎN ŞTEFAN VODĂ

2011-06-03T02:11:00.000-07:00

Săptămâna viitoare, filiala MNC Ştefan Vodă împreună cu parohia bisericii Binecredinciosului Domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt, va organiza o tabără de muncă legionară la construcţia Locaşului Sfânt din oraşul Ştefan Vodă ce poartă numele Marelui nostru voevod.

Bustul Marelui poet în oraşul Ştefan Vodă

2011-06-01T03:32:00.000-07:00

Luni 30 mai 2011 în oraşul Ştefan Vodă a fost dezvelit bustul marelui poet român. Sute de români de pretutindeni (din Republica Moldova, România, Ucraina, SUA) au participat la acest eviniment. Un sobor de preoţi condus de către stareţul Andrei de la Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei din oraşul Durleşti au oficializat slujba de Sfinţire al acestul bust. Participanţii au rostit poezii, au cântat şi au ţinut discursuri.

LA BUSTUL LUI MIHAI EMINESCU

Tu să ştii şi după moarte,

De cei răi nu ai scăpat,

Căci "săvanţi", fără de carte,

Multe gropi ţi-au mai săpat.

Ne-au minţit aceaşi fiare,

Şi-n picioare neau călcat,

Spusul tău smulgeau cu ghiare,

Şi-n închisori ei ne-au băgat,

Fără uşi, fără ferestre,

Ei pe mulţi au nimicit.

Dar vreau să-ţi spun ţia măestre:

Dumitale nai murit.

Dumneata trăieşti în suflet fiecăruia creştin.

Şi vei trăi căci eşti drapelul fiecăruia român.

Oleg Gherman

P.S. Acest bust este primul pe noua Aleea Clasicilor din oraş, sper că nu e ultimul.

O VESTE BUNĂ ÎN ZIUA DE BUNĂ VESTIRE

2011-04-08T03:06:00.000-07:00

După şapte ani şi jumate de la infiinţarea parorhiei "Binecredinciosul Domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt" din cadrul Mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Română, a fost sfinţită temelia bisericii "Binecredinciosul Domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt" din oraşul Ştefan Vodă. Sute de oameni (între care şi membrii filialei MNC) au participat la slujbă religioasă condusă de un sobor de preoţi de pe ambele maluri de Prut în frunte cu părintele-stareţ Andrei de la Mănăstirea "Sfântului Apostol Andrei" din or. Durleşti.

P.S. De menţionat că în aceiaci zi membrii MNC au comemorat victimele din 7-8 aprilie 2009, depunînd flori şi aprinzind câte o lumânare la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din or. ştefan Vodă.

IMNUL RENAŞTERII LEGIONARE DIN BASARABIA

2011-03-29T14:16:00.001-07:00

Pornim în zi de primăvară

Vitejii Şoimi de Fier,

Noi, vom zidi o Nouă Ţară

Ca Soarele Sfânt de pe cer.

Venim din oraşi şi din sate

Ţărani, muncitori, cărturari,

Avem întreagă Ţară-n spate,

Avem, avem un singur grai!

Suntem făcuţi dintr-o glie,

Întreg poporul românesc,

Luptăm pentru Ortodoxie,

În nume Domnului ceresc!

Suntem la luptă şi la muncă,

Uniţi la bine şi la greu

Nu vom uita nici o poruncă,

La Capitan gândim mereu!

Pornim în zi de primăvară

Vitejii Şoimi de Fier,

Noi, vom zidi o Nouă Ţară

Ca Soarele Sfânt de pe cer.

social de azi

2011-03-29T14:14:00.001-07:00

Schimbăm extreme stânga-dreapta,

Comunism, liberalism,

În popor doar creşte cearta

Şi procent de pisimism.

Unii vin, iar alţii pleacă

Salarii scad, iar preţuri cresc,

Ţara devine tot mai saracă ,

Doar demnitari se-nbogătesc

Săturat sunt de hoţie,

Imi sare inima din piept

Nu mai doresc democraţie,

Doresc un stat de drept.

ACUM 93 DE ANI AM FOST O ŢARĂ

2011-03-28T10:32:00.000-07:00

În ziua sfântă pentru toţi Românii, 27 martie, membrii Mişcării au hotărât să înceapă planul de acţiuni cu comemorarea membrilor Sfatului Ţării, care au semnat în 1918 unirea Basarabiei cu Patria Mama, România. După comemorare toţi s-au adunat la Mănăstirea Sf. Ap. Andrei, unde a avut loc Sf. Liturghie. După Liturghie a avut loc concertul care a unit într-un suflet pe toţi cei adunaţi.
La ora 14 00 Peste 300 de Români de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat la marşul „Basarabia – pământ românesc”. Marşul pornit pe bulevardul Ştefan cel Mare de la Academia de Ştiinţe a Moldovei până în scuarul Operei Naţionale.
Marşul a decurs paşnic, dar cu unele incidente. În drumul lor, manifestanţii s-au întâlnit cu oameni care i-au încurajat, dar şi cu unii care i-au înjurat.
Când au ajuns în Piaţa Marii Adunări Naţionale, militanţii pentru unirea Republicii Moldova cu România, s-au întâlnit cu membrii Asociatiei pro-Rusia care au organizat un miting de comemorare a victimelor aşa-zisului regim român de ocupatie. Marşul Basarabia – pământ românesc s-a încheiat cu o horă a Unirii în scuarul Operei Nationale.

Prime TV
http://prime.md/ro/news/primele-stiri-27-martie-1002177/
Jurnal TV
http://jurnaltv.md/#basarabia-pamant-romanesc-244243
http://jurnaltv.md/#vesnica-pomenire-eroilor-unirii-244225
Publica TV
http://www.publika.md/unirea-care-ne-desparte–altercatii-in-centrul-capitalei_271051.html
http://www.publika.md/de-ziua-unirii–unii-sarbatoresc–altii-protesteaza_270661.html
Pro TV
http://www.protv.md/#!/stiri/social/cu-tricolorul-in-maini-si-cu-pancarte-au-sarbatorit-ziua-unirii.html

UNIREA

2011-03-26T12:26:00.000-07:00

Unificarea Ţării -

E scopul întregii vieţii,

Păşesc spre ea voinicii

Pe strada libertăţii!

Merg şi aduc lumină,

Ostaşii lui Iesus,

Decât Unirea Ţării

Nimic nui mai presus!

Străini şi trădatorii,

Azi nu ne pot opri,

Unificarea Ţării –

E sensul de a trăi!

Oleg Gherman

Poetului Nationalist Oleg Gherman

2011-03-26T12:18:00.000-07:00

Imi cerem scuze, ca de ceva timp nu au mai fost postate versurile D-lui Gherman.

PATRIE – MAMĂ

Nepoata Daciei creştine,

Micuţa Basarabia,

România nu ţi-e soră,

România – i mama ta!

MNC: Parastas în memoria Eroilor Unirii

2011-03-26T11:36:00.000-07:00

Motto:

PENTRU ŢARĂ ARDEM FOC ,

PENTRU CEI CĂZUŢI APRINDEM CÂTE-O LUMÂNARE ,
ŞI POATE CĂ, NU PREA AVEM NOROC,

DAR NICI MOARTE GARDA NARE!

Oleg Gherman

În data de 26 martie, militanţii Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreapta au organizat un parastas în memoria Eroilor căzuţi pentru Unificarea Patriei Române, oficializat de Pr. Cojocaru de la Sf. Biserica Ap. Petru şi Pavel. Câteva zeci de camarazi de pe ambele maluri de Prut s-au adunat în localitatea Vatra, la mormintele celor trei Ostaşi Români căzuţi în luptă cu bandele bolşevice la întrarea în Chişinău în 1918, pentru a aduce recunoştinţă pentru jertva lor.

2011-03-21T05:50:00.003-07:00

MNC: Calendar Legionar

2011-03-11T23:03:00.000-08:00

MNC: Calendar Legionar

Geniul Mihai Eminescu

2011-01-17T08:38:00.000-08:00

   Avem multi, poeti si scriitori mari, dar nici unul din ei nu poate fi comparat cu Geniul. Il avem marele publicist Nae Ionescu, il avem pe romanticul Lucian Blaga, il avem pe marii patrioti Radu Gyr, Alexei Mateevici etc., dar Eminescu e unicul, Eminescu este tot.
   Numai viata celor mari poate fi ponegrita de catre rauvoitori. Multe a suferit Geniul in viata> arestari, a fost inchis in casa de nebuni, pana la urma si asasinat. Nici dupa moartea sa el nu este lasat in pace. Datorita unor pagani din dragostea sa platonica ne se spune ca a fost sifilitic, din marele poet Nationalist Roman, se incearca sa se faca "velikii maldafskii poet", chiar si semnatura sa se falsifica si se scrie cu caractere chirilice, din cauza operei sale politice este aratat ca un nebun.
   Sa ne inchipuim ca Poetul ar fi trait in ziua de azi. Eu nu mas mira daca el ar fi fost numit, nazist, xenofob, rasist si antisimit. Si tot odata imi vine sa rad cand il vad pe Vladimir Nikolaevici depunand flori la bustul Marelui Eminescu. Imi inchipui pe el recetand "Ce-'i doresc eu tie, Dulce Romanie" sau "Suntem romani si punctum!". Tot asta sa refera si la moldovanii democrati. De fapt nu-mi inchipui nici pe liberali si liberal-democrati recetand scrisoarea a III.
   Se spune multe vorbe frumoase din gurele liderilor politici despre rolul geniului in istoria noastra, dar de ce nu se schimba nici macar programul scolar la literatura romana, unde in afara de opera erotica nu se gaseste nimic. Poate e frica si azi de politicianul Eminescu? Cred ca da, cei slabi au frica de cei mari si dupa moarte.

ANUNT cate un vers pe saptamana

2011-01-17T08:02:00.000-08:00

Incepannd de azi, in fiecare saptamana va fi postata cate o poezie a poetului legionar Oleg Gherman

Botezati de Apostol Andrei,
De Arhanghel Mihai inreptati,
Soimi de fier al Natiei
Garda sus, cat mai sus radicati

Suntem frati toti pe maluri de Prut
Si avem doar un singur destin,
Sa intoarcem ce am avut,
Un stat unitar, National si Crestin!

Oleg Gherman

Ion Mota - Vasile Marin

2011-01-15T07:39:00.000-08:00

Lupta noastra nu are hotare,
Lupta contra celui pagan,
Lupta care continuie astazi
Prin jertva lui Mota si a lui Marin

Oleg Gherman

Miscarea National-Crestina in apararea Credintei si Moralitatii

2010-12-17T11:50:00.000-08:00

Miscarea National-Crestina, Asociaţia Pro-Ortodoxia şi alte câteva asociaţii religioase condamnă autorii şi editorii cărţii „Sexul povestit celor mici”, spunând că aceştia trebuie traşi la răspundere, aruncaţi în puşcării sau în spitale psihiatrice. Reprezentanţii bisericii consideră că scopul cărţii este de a promova pedofilia, homosexualitatea, incestul, prostituţia şi alte lucruri neplăcute lui Dumnezeu, transmite Info-Prim Neo.
In cadrul conferintei de presa din 17 decembrie, Vicepreşedintele Mişcării Naţional-Creştine, Ion Botnari, diacon la Biserica „Înălţarea Domnului” din Orhei, a menţionat că dragostea este un sentiment intim, o relaţie intimă care priveşte în exclusivitate două persoane. „S-a întâmplat aşa că religia nu o învăţăm, dar învăţăm sexul. Asta înseamnă să căutăm dragostea în chiloţei, nu în inimă”, a subliniat diaconul, spunând că este ceva strigător la cer.

Preşedintele Asociaţiei „Pro-Ortodoxia”, Ghenadie Valuţa, a declarat la o conferinţă de presă că această carte nu are nimic în comun cu educaţia sexuală, care trebuie să înceapă întâi cu educaţia valorică.

„Sub această mască a educaţiei se promovează o adevărată pornografie, care este incompatibilă cu psihicul fraged al acestei vârste”, a menţionat preotul, spunând că, în consecinţă, trauma psihică va crea complexe sexuale premature, va spori desfrâul, iar în loc de jucării, copii vor căuta prezervative. Ghenadie Valuţa este de părere că această carte poate provoca interes sexual nesănătos încă din vârsta fragedă, poate duce la sporirea numărului violurilor, actelor sexuale neprotejate.
„Pentru ce le trebuie copiilor să afle cum mama şi tata fac dragoste şi cum lucrează organele genitale ale bărbaţilor şi ale femeii în aceste momente. Copilăria îi oferă copilului posibilitatea de a se dezvolta deplin fizic şi fiziologic”, a mai spus preşedintele Asociaţiei Pro-Ortodoxia, adăugând că „trebuie să iubim de sus în jos, nu invers, că nu suntem dobitoace”.

Vicepreşedintele asociaţiei „Pentru Familie”, Vitalie Marian, a declarat că promovarea homosexualităţii se face şi prin cele patru filmuleţe de scurt-metraj difuzate de postul public de televiziune în contextul acţiunilor pentru promovarea drepturilor omului. În opinia lui Vitalie Marian, aceste filmuleţe distrug societatea. Subiectul urmează a fi discutat miercuri, 22 decembrie, la şedinţa Consiliului de Observatori.

Asociaţiile religioase solicită Guvernului şi în special premierului Vlad Filat urgentarea tragerii la răspundere a tuturor „slujitorilor întunericului” care promovează cartea „Sexul povestit celor mici”.

MAI MULT:
http://www.publika.md/unele-asociatii-crestine-sunt-impotriva-cartii-sexul-povestit-celor-mici_164271.html
http://jurnaltv.md/#cartea-despre-sex-blamata-de-preoti-202278

Vicepreşedintele Mişcării Naţional-Creştine, diacon Ion Botnari la Editie Speciala la Jurnal TV "Genocid sau Educatie"
http://jurnaltv.md/#genocid-sau-educatie-202197

LEGIONARII PARAŞUTAŢI DE AVIOANELE MILITARE AMERICANE COMEMORAŢI LA ÎNCHISOAREA JILAVA

2010-12-14T01:42:00.000-08:00

Vineri, 10 decembrie, o multime alcatuita din tineri si batrani Legionari, fostii detinuti politici, luptatori anti-comunisti si Preoţi ai Mănăstirii Petru Voda, jud Neamţ, s-au adunat în subterana sinistrului Fort 13 (fosta închisoare Jilava), unde au adus un omagiu celor 13 legionari luptători anticomunişti paraşutaţi de avioanele militare americane şi executaţi de comunişti la 31 octombrie 1953. Este prima comemorare a acestor eroi desfăşurată chiar pe locul execuţiei lor. Acest eveniment a adunat împreună oameni din diferite judeţe şi organizaţii, Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, precum şi reprezentanţii Asociaţiei pentru Memorie Identitară “Carpaţii”, Noua Dreaptă şi Partidul Pentru Patrie, dar şi reprezentantul MNC Ion Garbu – fost persecutat politic. Ceremonia a început printr-o slujbă tradiţională de pomenire a celor comemoraţi, oficiată de un sobor de preoţi şi călugări sosiţi de la mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ.

Totul s-a petrecut într-unul din gangurile principale ale subteranei, decor înfiorător, care însă, în prezenţa lumânărilor aprinse şi a ecourilor slujbei religioase, a creat asistenţei o stare sufletească ieşită din comun. Tot timpul ceremoniei, câţiva tineri naţionalişti, au flancat adunarea, purtînd drapele tricolore în bernă.

A luat cuvântul dl Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, care a reamintit celor prezenţi adevărul istoric al episodului comemorat, şi anume faptul că, între 1949 şi 1953, între Mişcarea legionară condusă de Horia Sima şi respectiv serviciile secrete militare americane şi franceze, s-a desfăşurat o colaborare, concretizată în instruirea unor voluntari legionari în baze militare americane din Franţa şi Germania de Vest, care ulterior au fost paraşutaţi în România ocupată de armatele sovietice, pentru a desfăşura activităţi cu caracter informativ şi de subminare a regimului comunist, în perspectiva declanşării unui război între blocul NATO şi URSS. Întregul proiect a fost avizat de preşedinţii american Harry S. Truman şi respectiv francez Vincent Auriol.
Majoritatea echipelor paraşutate au rezistat mai mult de doi ani, fiind în cele din urmă capturate de Securitate, în urma unor trădări.
Judecaţi şi condamnaţi la moarte într-un proces cu mare răsunet atât în presa comunistă, cât şi în mass-media occidentală, cei 13 paraşutaţi şi sprijinitori locali ai acestora, au foste executaţi la 31 octombrie 1953, în Valea Piersicilor, de lângă închisoarea Jilava.

Florin Dobrescu a ţinut să exprime recunoştinţa organizatorilor faţă de piloţii militari americani, care şi-au riscat viaţa în acele operaţiuni, precum şi faţă de conducerea de atunci a SUA şi Franţei, pentru sprijinul dat acestor luptători în lupta pentru eliberarea poporului român.
El a delâns faptul că adevărul despre cei 13 eroi paraşutişti şi sprijinitori ai lor este aproape necunoscut la 21 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, precum şi faptul că aceştia nu au încă un monument unde să poată fi comemoraţi anual, în mod oficial.
Cu acest prilej, Dobrescu a anunţat demararea de către Fundaţia Ogoranu a proiectului realizării unui monument în Valea Piersicilor, la locul execuţiei celor 13.
El a ţinut să mulţumească Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei pentru suportul acordat foştilor deţinuţi politici prin crearea posibilităţii de a comemora eroii anticomunişti în interiorul Fortului 13 Jilava, locul unde au suferit şi mulţi dintre ei au murit.
Prezentă la ceremonie, venită cu greu la Jilava, în ciuda vârstei de 82 de ani, doamna Ileana Samoilă, sora eroului Ion Samoilă, unul din legionarii paraşutaţi, a vorbit, impresionînd asistenţa până la lacrimi. D-sa a evocat modul în care fratele său a înţeles să renunţe la tihna vieţii din exil şi să plece la luptă, sacrificîndu-şi tinereţea şi viaţa. D-na Samoilă a evocat şi suferinţele sale, arestată şi anchetată deşi era însărcinată, fiind nevoită să nască în închisoare, precum şi calvarul întregii familii Samoilă – toţi fraţii săi, mama sa şi rudele apropiate executînd în total 65 de ani de detenţie, doi membri ai familiei murind – unul executat, iar altul, o verişoară, la închisoarea Gherla.
D-na Ileana Samoilă a deplâns faptul că, de 20 de ani, în ciuda regimului de libertate, reprezentanţii statelor occidentale, precum şi oficialităţile româneşti nu s-a interesat deloc de cei 13 eroi şi de sprijinitorii lor. De asemenea, d-sa a adeplâns faptul că, deşi a depus cereri de obţinere a titlului de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru fratele său, Ion Samoilă, precum şi pentru ea şi ceilalţi fraţi ai săi, toţi foşti deţinuţi politici, au fost respinse de autorităţi ca neîndeplinind condiţiile legale. Ileana Samoilă a declarat că nu doreşte compensaţii materiale pentru sacrificiile făcute, dar consideră ofensatoare nedreptatea de a nu i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Dl Constantin Iulian, preşedintele Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, a strigat apelul morţilor. Numele celor 13 eroi executaţi în urmă cu 57 de ani au fost strigate pe rând, asistenţa răspunzînd pentru fiecare prin: „Prezent!”
Întreaga ceremonie s-a încheiat prin intonarea imnului legionarilor căzuţi.

sursa: mncbasarabia.org

"patriotii Moldovei" copie site-ul Noua Dreapta

2010-12-10T01:25:00.000-08:00

Pseudo patriotii Moldovei, care se bat cu pumnul in piept ca nu sunt romani si boicoteaza tot ce este romanesc, copie ideile de pe site-urile nationaliste romanesti. Puteti vedea mai jos cum "miscarea national democrata" a plagiat o pagina a Noii Drepte. Cu siguranta aceste organizatii filocomuniste sunt alcatuite din niste imbecili ori cei care se ocupa de site-urile lor sunt niste rusofoni care nu stiu nici o boaba in Limba Romana!

1 DECEMBRIE

2010-12-06T01:48:00.000-08:00

Marsul Memorial Corneliu Codreanu

2010-12-06T01:44:00.000-08:00

Noua Dreaptă a organizat duminică 28 noiembrie a.c. a 12-a editie a Marsului Memorial Corneliu Codreanu, prilejuit de împlinirea a 72 de ani de la asasinarea fondatorului nationalismului crestin românesc.

Marsul s-a desfăsurat pe traseul Bucuresti – Pădurea Tâncăbesti, până la locul în care, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Codreanu si alti 13 fruntasi ai Miscării Legionare au fost ucisi miseleste din ordinul regelui Carol al II-lea, intrând în eternitate ca martiri ai Neamului si mucenici ai lui Hristos.
La eveniment au participat peste 200 de militanti ai Noii Drepte, la troita ridicată spre cinstirea memoriei celor 14 martiri rostind cuvântări omagiale lideri de filiale, reprezentanti ai miscărilor nationaliste din Italia si Franta, Sergiu Lascu, liderul Miscării National Crestine Noua Dreaptă din Basarabia precum si Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte.

sursa: mncbasarabia.org

Liderul legionarilor moldoveni caută să extindă teritoriul României cu “opt noi judeţe“ din Moldova

2010-11-26T06:54:00.001-08:00

Liderul Mişcării Naţional – Creştine. Sergiu Laşcu, a declarat pe data de 1 decembrie, pentru posturile de televiziune rusesti OPT si TV ЦЕНTP, în cadrul acţiunii “Basarabia – pământ românesc“, care a fost organizată la Chişinău cu ocazia Zilei Naţionale a României, că nu poate fi vorba despre autonomia Moldovei în cazul în care aceasta se va alipi de România.

“Moldova în cadrul României nu poate fi autonomie, sunt opt judeţe“, a prezentat Laşcu scopul la care vrea să ajungă Mişcarea Naţional – Creştină, accentuând că în problema de unificare nu-l interesează “părerea tuturor cetăţenilor Moldovei“. “Personal nu mă interesează poziţia tuturor cetăţenilor Moldovei, pe mine mă interesează poziţia poporului meu românesc, aceasta este pământul nostru“, a spus Sergiu Laşcu, adăugând că “românii doresc unirea“. Pe data de 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, organizaţiile revanşarde – naţionale au petrecut la Chişinău un marş sub denumirea “Basarabia – pământ românesc“. Sub protecţia unui număr important de poliţişti, marşul s-a desfăşurat pe bulevardul central al Chişinăului, de la sediul Academiei de Ştiinţe până în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, unde s-a încununat cu un concert “Hora Unirii“.

mai mult - http://omg.md/Content.aspx?id=11470&lang=1

sursa: omg.md

MATŞUL UNITĂŢII NAŢIONALE

2010-11-25T04:48:00.000-08:00

COMUNICAT: ÎN LEGĂTURĂ CU ATACURI ÎN ADRESA MNC DIN PARTEA ORGANIZAŢIILOR MOLDOVENISTE

2010-11-25T04:47:00.001-08:00

Încercările unor aşa numite forţe “patriotice moldoveniste” de a opri desfăşurarea sărbătoarei naţionale a tuturor Românilor 1 decembrie prin forma de ameninţare, nu este altceva decât o provocare şi un act de promovarea urii naţionale. Însă noi, ca şi anii precedenţi, vom serba Ziua Unirii şi vom ieşi în stradă pentru a arăta că suntem mândrii de faptele strămoşilor noştri care au realizat în anul 1918, unirea tuturor Românilor. Acţiunea este autorizată de Primaria Chişinău, activăm în cadrul legii Republicii Moldova. Orice încercare de provocare sau act de violenţă din partea acestor oameni care au uitat istoria neamului său şi faptul că la fel sunt Români va fi pedepsită comform legii! Nu ne înfricoşează declaraţiile populiste şi folosirea numelui unor cluburi de lupte marţiale, deoarece sunt false, iar în cluburile acestea se atrenează băieţi care nu au nici o legătură cu politica dusă de patronii acestor cluburi, inclusiv şi unii din camarazii noştrii.

Pe acest pământ nu există aşa forţă care poate să stângă focul din inimile noastre! Atât timp cât în noi curge sânge de Român, vorbim limba Română, credem în Dumnezeu, cunoaştem istoria Neamului, noi nu vom ceda! Atât timp cât noi simţim româneşte şi suntem mândri că ne-am născut România, noi vom lupta şi vom birui, căci cu noi este Dumnezeu!
Nici o putere neo-comunistă şi anti-naţională nu este în stare să ne nimicească. Deoarece mândria de a fi român este mult mai mare de cât toate forţele răului.
Noi credem că va veni clipa în care hotarul nedrept între fraţi va dispărea şi toţi cei de la o singura mamă vor trăi într-o singură Ţară, casa a tuturor Românilor, Sfânta Românie!

Mândri că suntem Români!

Trăiască Unirea!

RADU GYR

2010-11-23T00:55:00.000-08:00

MORMÂNTUL CÃPITANULUI

De-aici'nainte, vremea se mãsoarã cu trudnicile tale oseminte, si veacul care curge peste tarã începe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ti moarte vie, ne tãmâiezi cu marea ta tãcere... Mormântul tãu e numai înviere, prin tine luminãm de vesnicie.
Prin tine bem, setosi, din Mântuire, prin tine doar, ne-am curãtit de zgurã... Izvor ne esti si cinã si zidire si patrafir si cuminecãturã...

Esti azima pe care'n plâns o cere inima noastrã pururea flãmândã. Esti drumul nostru cãtre zãri de miere, esti perna pentru tâmpla fumegândã...
Esti ruga Tãrii pentru biruintã, mistria noastrã'n aur ferecatã, dalta de foc înfiptã în credintã... Mormântul tãu e viata noastrã toatã.
Venim lângã tãrâna ta iubitã, si umbra ta, prin smirnã si balade, ne-atinge cu plutirea ei sfintitã si se preschimbã'n torte si în spade.
Cu duhul tãu -mireasmã de grãdinã- ne miruim, sub zâmbet de icoane. Culegem din mormântul tãu luminã si ne spãlãm obrajii de prigoane.
Luãm un pumn de lut din groapa sfântã si-l punem pe vechi rãni de închisoare; si rãnile din noi tresar si cântã, se fac medalii si zâmbesc în soare...
Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici, la groapa ta, miseii si viclenii, si se vor bate'n piept cu pumni fãtarnici, slãvind lumina sfintelor vedenii,
Mormântul tãu, gemând, sã se ridice si duhul tãu, tâsnind din vesnicie, într'un nãpraznic fulger sã despice pângãritoarea lor nimicnicie!

Radu Gyr

(Inchisoarea Aiud)

Crimestoppers, Neighborhood Watch şi Noua Dreaptă. Adică democraţia şi spiritul civic, la cel mai înalt nivel

2010-11-23T00:51:00.000-08:00

Este de-a dreptul hilar cum au început deontologii de la Adevărul să facă pe ei în pantaloni, după ce filiala braşoveană a Noii Drepte a anunţat înfiinţarea unei patrule civile, ca urmare a faptului că poliţia a refuzat să ia măsuri în cazul unei agresiuni asupra unei tinere, în preajma gării din Braşov. Corina Drăgotescu, Flavia Cistian sau Ovidiu Nahoi au rămas tributari moştenirii ideologice a ziarului Adevărul, oficiosul PCR de dinainte de 1989, Scânteia, care s-a transformat în cotidianul quality de azi. Gestul de responsabilitate civică a unor tineri, într-o perioadă în care autorităţile statului au dispărut cu desăvârşire, ar fi trebuit salutat şi nu asociat tembel cu violenţa gratuită sau cu ideologii defuncte. “Fascismul” de care le e frică acestor băgători de seamă de la Scânteia, este doar un curent politic. Şi spun “doar”, pentru că disoluţia instituţiilor româneşti, corupţia generalizată, hoţia, traficul de influenţă şi violenţa clanurilor interlope, care sapă încet dar sigur la temelia firavei democraţii româneşti, sunt apolitice şi nediscrimatorii. Democraţia din România este ucisă de un partid intitulat “Democrat-Liberal”, de procurori şi poliţişti fără ideologie, de politicieni transpartinici şi mafioţi inculţi, dar parcă nimeni nu pare să sesizeze acest lucru! Din contră, publicul e trimis, din nou, spre false piste, lăsând adevăraţii duşmani ai statului de drept să se desfăşoare îmbrăcaţi în costume scumpe, în uniformele legii sau în tricouri cu muşchi.

Dar un lucru m-a uimit total, citind declaraţia liderului Noua Dreaptă Braşov, Cristian Grigoraşi. Acesta a susţinut că românii par mai preocupaţi de a face volutariat pentru tot felul de cauze, dar nu mişcă un deget pentru a-şi ajuta semenii. Nu există voluntariat pentru oameni! Şi acest lucru este cât se poate de adevărat. Pentru cei care aţi avut norocul să nu păţiţi nimic până acum, situaţia din care priviţi lucrurile este una subiectivă, asemeni unui om care nu a avut de-a face cu spitalele din România, cu tribunalele sau cu poliţia. Viaţa e acceptabilă până începi să ai probleme, să ai nevoie de ajutorul sistemului. La fel e şi cu siguranţa pe străzi, sau cu “fasciştii răi” care s-au apucat să o apere cu “de la sine putere”. Într-o bună zi, pe nepusă masă, poţi să te trezeşti agresat violent şi gratuit doar pentru că treceai, din întâmplare, printr-un loc nepotrivit, exact când cineva avea chef de scandal. O să fii surprins de lipsa de reacţie a trecătorilor? O să fii surprins de modul nonşalant în care operatorul de la 112 se face că nu are chef de tine, în timp ce sângerezi din cap un mic pârâiaş? O să fii surprins că poliţia, ajunsă la faţa locului după câteva ore, o să te ia pe tine la secţie să dai declaraţii şi nu o sa mişte un deget să îi caute pe agresori? O să fii surprins că dacă, printr-un miracol, o să fie prinşi agresorii, aceştia o sa te mai lovească o dată chiar în faţa poliţiei, pe trotuarul din faţa tribunalului? Şi că după doi ani de judecată, ei o să primeacă o amendă penală şi cam atât? Păi, bine ai venit în România!
Chiar deunăzi citeam zâmbind comunicatul de presă al primăriei Cluj-Napoca cu privire la ecologizarea voluntară a lizierei Pădurii Făget, în zona cuprinsă între străzile Edgar Quuinet şi Negoiu, făcută de poliţiştii comunitari, alături de peste 100 de elevi de la Liceul Teologic Adventist „Maranatha”. Comunitari şi adventişti la un loc, curăţând pădurea, prea comic… Ce sens au astfel de acţiuni şi cui folosesc? Cărei primării aparţinea zonă ecologizată, nu cumva primăriei Cluj-Napoca? De ce nu există un contract cu Rosal sau Vereş pentru curăţarea acestei zone? Dacă tot plătim impozite locale, de ce se ecologizează pădurea Făget prin voluntariat? Nu este nimeni responsabil de curăţenie în pădurea din Făget? Oare acei copii adventişti, luând asupra lor o sarcină care ţine evident de autorităţile locale, nu s-au substituit acestora? Reprezintă şi ei un pericol fascist, cum spun cei de la Adevărul, care azi doar curăţă gunoaie, iar mâine vor incendia barăcile de la Pata Rât? Glumesc, desigur, dar logica este, în zilele noastre, un dar prea de preţ şi puţină lume pare să îl posede. Şi aceste ecologizări voluntare, deseori sponsorizate de multe companii care doresc doar să puncteze un program de “corporate social awareness”, se fac în parcuri sau în zone unde autorităţile nu îşi fac treaba. Atunci de ce să nu existe acest concept de “voluntariat în lipsă” undeva unde chiar e nevoie de el? Pentru unii este mai importantă culegerea gunoaielor decât faptul că nişte infractori te lovesc în cap în zonă garii Braşov, iar pe poliţie o doare direct în fund! Nu i se pare nimănui ciudată această inversare a priorităţilor?
Şi dacă tot vorbim despre democraţie şi despre implicare socială, acest gen de patrule civile funcţionează în SUA din anii 1960, cel mai cunoscut exemplu fiind Neighborhood Watch. Acest sistem de organizaţii care asistă poliţia şi autorităţile (asistă, nu se substituie acestora, lucru evidenţiat şi de liderul ND Braşov!) a apărut în 1960 în cartierul Queens din New York, după violarea şi uciderea lui Kitty Genovesee. (Deci nu după ce s-au aruncat gunoaie la marginea unei păduri!) Locuitorii cartierului Queens au răbufnit după ce câteva zeci de martori la viol nu au făcut nimic în această privinţă şi au privit impasibili cum tânăra era violată şi ucisă. Cetăţenii au decis atunci formarea de grupuri care să patruleze străzile, pentru siguranţa cetăţenilor. Similitudinea între anul 1960, New York şi 2010, Braşov, este extraordinară, cu menţiunea că, din fericire, tânăra din Braşov a fost “doar” lovită! Deci noi suntem cu exact 50 de ani în urmă, în ceea ce priveşte democraţia şi implicarea socială, faţă de americani. Şi totuşi mai există drăgoteşti şi nahoi, ieşiţi parcă din evul mediu al presei româneşti, să se opună acestei iniţiative perfect valabile, care aduce România printre ţările unde cetăţenii se implică social.
Sistemul patrulelor civile în SUA a fost revigorat, după modelul celei din Queens, în anul 1972 chiar de către Asociaţia Naţională a Şerifilor din SUA. Numărul acestor asociaţii în SUA a ajuns la câteva mii, poliţia implementând chiar programe de training şi cursuri pentru voluntari. Acest gen de patrule civile există şi în Germania, Sicherheitswacht, peste 1200 de nemţi voluntari patrulând străzile a 20 de oraşe din Baden-Württemberg, în colaborare cu poliţia locală. În Canada există Block Parent Program, în Rusia există Druzhina, în Norvegia există Natteravnene, iar în Olanda există WAS. Sunt aceste organizaţii nişte pericole pentru democraţie, nişte brigăzi fasciste? Evident că nu, jurnaliştii de la Scânteia dovedind că nu au nici cultură generală, simţ democratic, nici chiar talent jurnalistic. Laolaltă cu toate aceste organizaţii descrise mai sus, Noua Dreaptă a arătat României un exemplu inovator de implicare civică acolo unde este cu adevărat nevoie, fără banii de PR al companiilor puse pe clădit imagine corporatistă. Şi România i-a primit cu un scuipat un ochi, aşa cum a primit întotdeauna lucrurile pe care nu a reuşit să le înţeleagă. Trăiască democraţia de neam prost, trăiască interlopii apolitici şi scribălăi “antifascişti”!

Sursa: George Bara-Napocanews

Horia Sima - O M U L N O U (ELEMENTE DE DOCTRINÃ LEGIONARÃ)

2010-11-19T00:13:00.000-08:00

Pentru a cunoaşte şi aprecia un organism politic, nu e deajuns să analizăm manifestările lui exterioare, aflate într'o stare de continua prefacere, ci trebue să străbatem dincolo de această zonă a nestatorniciilor, până la fiinta lui lăuntrică, până la conceptul său imanent. Atitudinile unui partid sau mişcări politice nu pot rămâne staţionare, pentrucă trebue să se orienteze clipă de clipă, după modificările ce intervin in câmpul realităţilor sociale, după noile constelatii care se ivesc între oameni. Sub învelisul acestui panta rei al politicului, vom descoperi însă o constantă de valori, un mănunchi de idei si energii cu caracter de permanenţă, care tind să se realisese in societate in măsura îngăduită de prezenţa şi rezistenţa altor forte. Numai înţelegerea acestui cadru ideologic intim, ne ridică la justa interpretare a unui fenomen politic.

Mişcării legionare trebue să-i aplicăm acelaş criteriu diferential. O informaţie sigură asupra ei nu se poate obtine decât de la recunoasterea esenţialului legionar. Nu putem aseza pe acelaş plan de examinare elemente de valoare inegalã: acelea cari aparţin organic miscării si cari alcătuesc in totalitatea lor substratul ei spiritual si altele de mai puţină însemnătate, legate de conjuncturile politice impuse adeseori de forţa unor împrejurări cari depăşeau mijloacele ei de reactiune. De altă parte, elementele din categoria a doua, atitudinele politice propriu zise, nici nu-si desvăluiesc întreaga lor semnificaţie, fără de prealabila delimitare a spiritualităţii legionare. O cercetare mărginită la aceste elemente nu poate duce la rezultate mulţumitoare, pentrucă activitatea politică a legiunii nu e altceva decât expresia unei sforţări continue de a realisa idealurile ei, de a da întruchipare concepţiei vii din sufletul legionarilor. Numai cine stăpâneste perspectiva integrală a miscării, poate să urmărească si linia ei politică, să evite conclusiile false si să ajungă astfel la o judecată realistă asupra trecutului ei.

Ideea fundamentală a doctrrnni legionare este crearea unui om nou in mijlocul colectivităţii românesti, care să continue punctul de plecare al unei mari transformări spirituale in viata neamului nostru. Acest individ înzestrat cu calităţi de erou va avea misinnea să trezească energiile amorţite ale neamului, să-l ridice din starea de suferinţă in care se sbate si să-l îndrepte pe căile indicate de mărirea si onoarea lui naţională. Toate încercările de a îmbunătăţi soarta poporului nostru -miscări, partide, curente de opinie, programe, doctrine, forme de stat- cari ignorează realitatea sufletească a oamenilor, sunt neputincioase in faţa gravelor probleme naţionale şi nu pot decât să multiplice numărul decepţiilor si să mărească neîncrederea in forţele naţiunii. "Strigaţi in toate părţile- răsună cuvântul îngrijorat al lui Corneliu Codreanu- că rãul, mizeria, ruina ne vin dela suflet. Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebue să se lucreze in momentul de fată. Sufletul individului şi sufletul mulţimii. (Corneliu Z. Codreanu, Cărticica Sefului de Cuib p. III). In cartea lui de căpetenie Pentru Legionari repetă cu mai multă insistenţă si durere acelaşi avertisment: "Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de Programe. Aceasta este părerea noastră. Ca deci, nu programe trebue să creiem, ci oameni, oameni noui... De aceea piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor politice.» (C. Z. C. Pentru Legionari, p. 285, 286). Potrivit gândurilor ce le exprimă Corneliu Codreanu adevărata luptă a miscării legionare nu se desfăsoară in sfera rivalităţilor politice, ci se poartă înlăuntrul sufletului omenesc. Realizarea obiectivelor politice ale miscării, nu e posibilă decât in măsura in care «omul nou» învinge pe cel vechiu in fîecare dintre noi si astfel iluminarea ce s'a produs in sufletul nostru se extinde in toate ramurile vieţii naţionale. Mişcarea legionară, înainte de a fi o mişcare politică, îndeplineste o înaltă functinne educativă in viaţa neamului nostru, «are mai mult caraeterul unei mari scoli spirituale (C.Z.C. Cărticica Sefului de Cuib, p. III), in care dacă va intra un om, la celălalt capãt va trebui să iasă un erou». (C.Z.C. Cărticica Şefului de Cuib, p. 86.) Scoala «omului nou» funcţionează oriunde există activitate legionară. Toate manifestările legiunii şi toate împrejurările in care se găseşte cineva prins in decursul luptei legionare devin tot atâtea probe selective pentru puterile sufletului său. Succesele sau insuccesele depe scena politică sunt trecătoare, dar ceeace rămâne într'adevăr durabil şi măreşte patrimoniul spiritual al neamului sunt biruinţele sufletului asupra lui însuşi. Mult mai de preţ decât o înfrângere sau o victorie momentană sunt reacţiile cari s'au petrecut in conştiinţa omului şi dacă dintr'o mare furtună s'a desprins un singur caracter luminos, lupta nu a fost zadarnică si rodul nu va întârzia să se ivească.

Ce reprezintă conceptul de «om nou»? In ce direcţie tinde să desvolte educaţia legionară noua făptură românească? Omul nou este într'adevăr -asa cum ar vrea să-1 exprime cele două cuvinte- o apariţie nemaiîntâlnită in istoria neamului nostru? Urmăreste miscarea legionară să creeze un tip de existenţă românească ruptă de toate legăturile trecutului şi zidită numai din năzuinţele demiurgice ale viitorului? O astfel de presupunere nu numai ca nu are nimic deaface cu concepţia legionară, dar o tăgădueste in întregime. Omul nou mărturisit de Legiune este «omul creştin» actualisat in cadrul istoriei românesti a fost vestit lumii acum 2000 de ani de însuşi Fiul lui D-zeu in decursul existenţei sale pământene. Ca numărătoare de ani este vechiu de două milenii, dar ca noutate spirituală, ca putere de rodnicie in suflete, e plin de avânturi revoluţionare şi se bucură de strălucirea unei vesnice tinereţi. Omul nou este dramatica trăire a unei generaţii, care simte crescând in sufletul ei imboldul de a se apropia de Dumnezeu, de a regăsi calea care duce spre El, descoperind-o, după multe rătăciri si desnădejdi, in întoarcerea la adevărurile fundamentale ale vieţii, in reînvierea virtuţilor eterne ale sufletului omenesc, as,a cum ele strălucesc in viaţa Mântuitorului si împodobesc învăţăturile lui. Această direcţie crestină in crearea omului nou a fost întipărită Legiumi din cel dintâiu ceas al existenţei sale. Primele începuturi de viaţă legionară an fost formulate de Corneliu Codreanu in patru proposiţii fundamentale, dintre care cea dintâiu era credinta in D-zeu. «Toti credeam in Dumnezeu. Nu era niciun ateu printre noi. Cu cât eram mai incercuiţi şi mai singuri, cu atât preocupãrile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu şi spre contactul cu mortii noştri şi ai neamului. Aceştia ne dădeau o tărie invincibilă şi o seninătate luminoasă in fata tuturor loviturilor». (C. Z. C. P. I,., p. 281.) Ion Moţa a lămurit substratul creştin al miscării dela primul număr al revistei Pãmântul Strămoşesc, organul de informaţie si doctrină al noii grupări politice, într'un articol întitulat atât de semnificativ «La Icoană»: întunericul patimelor nu va Putea niciodată cristaliza un focar de lumină salvatoare. Iatã ceeace căutăm şi dorim noi din toată fiinta noastră, e lumina, e înstăpânirea din noi a vieţii aşa cum a voit-o Dumnezeu: viata de adevăr, dreptate, virtute... Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, e sentinţa neclintită a lui Isus. Deci la El, la Dumnezeu, la harul său am alergat, pentru a primi scânteea vieţii pe care s'o redăm Neamului nostru...» (Ion Moţa, Cranii de lemn, p. 20.) Aceste rânduri, deşi scrise in perioada luptelor din tinereţe, sunt luminate de mari hotărîri interioare si desvăluesc o conştiinţă creştină viguroasă si plină de sentimentul răspunderii. Sprijinul pe care îl caută Ion Moţa in învăţătura creştină, pentru a zidi apoi pe acestă temelie întregul edificiu legionar, nu are sensul generic al unei indepărtate filiaţiuni de idei cu creştinismul, ci este o trăire cutremurătoare a lui, un efort intens si permanent de a-l primi in sufletele noastre si de a-l răspândi in tot ce are el mai adâne si mai consecvent cu viaţa Mântuitorului. Care este măsura creştinătătii noastre, se întreabă Ion Mota într'un articol de mai târziu, scris cu prilejul Crăciunului din 1936, atunci când fiorul sfânt al marei jertfe pe care avea să o îndeplinească, îi inunda tot mai mult fiinţa,-după ce cunoaştem că sufletele noastre s'au apropiat de Dumnezeu?: ...Răspunsul nu poate fi numai un interogatoriu asupra formelor şi legilor respectate, un examen tehnic asupra conformării la ceeace e mai mult exteriorul doctrinei creştine: ai furat, ai nedreptătit, ai respectat poruncile in ceeace au ele oarecum formal, normativ, de reglementare a raporturilor cu semenii? Ci vom fi întrebati dacă a lost ceva viu sufleteşte in noi, vom fi intrebati ce disolutii sufleteşti s'au întâmplat in noi şi ce reconstructii interioare pe un alt plan, de jertfã şi de prefacere vie... Viu, sufleteşte viu, ce s'a elaborat in viata noastră interioară? Ce biruinţe asupra poverilor omeneşti am repurtat noi, spre a putea să ne simţim astăzi mai apropiati de Mântuitorul care se naşte? Măsura învierii noastre interioare, măsura creştinătătii noastre vii, eu o văd mai ales in măsura jertfei personale, liber, cu dragoste şi cu elan consimtite... Jertfa este măsura creştinătătii noastre. (Ion Moţa Cranii de lemn, p. 205-207.) Omul nou postulat de Căpitan ca «piatră unghiulară a Legiunii» nu se poate naste, asadar, decât acolo unde spiritul creştin a rodit in forma lui cea mai pură. Numai ca urmare a acestui proces de încreştinare interioară se desvoltă si calitătile eroului aşezat in slujba neamului. Atributele sale naţionale sunt nedespărţite de fiinţa lui creştină si prind rădăcini in suflet numai după gradul de asimilare al luminii creştine. In visiunea lui Corneliu Codreanu, legionarul trebue si fie «un om in care să fe desvoltate, până la maximum toate posibilitătile de mărire omenească ce se aflã sădite de Dumnezeu in sângele neamului nostru. Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai întelept, mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebue să ne dea şcoala legionară! Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptătii, cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile mărirei lui». (C. Z. C. Pentru Legionari, p. 286, 287.)

Modelul de legionar întrevăzut de Căpitan cere transformări lăuntrice atât de adânci si o îmbinare de însusiri atât de armonioasă încât numai putini, foarte putini pot să-l atingă in etapa lui finală. Nu orice individ care-şi face aparitia in rândurile mişcării devine in mod automat şi purtătorul spiritualitătii ei, Miscarea Legionară este o aspiratie spre perfectiune, iar legionaul devine viu, adică dă un conţinut numelui său, numai in măsura in care face progrese pe drumul desăvârsirii interioare. Dacă legionarul, sub identitatea lui cea mai aleasă, s'ar ivi pe o arie întinsă in mijlocul poporului românesc, atunci fără îndoială că fenomenul ar lua proportiile unei mari revolutii spirituale. Această măreaţă privelişte a transfigurării spirituale a unui popor întreg, pe care o întrezăreste departe de tot in viitorul românesc Căpitanul, îi dă dreptate să afirme că un astfel de moment, dacă s'ar împlini aevea, ar da o altă înfăţisare istoriei noastre. «Poate să iasă din ea (din şcoala legionară) ceva mare, cum n'a mai fost, care să frângă in două întreaga noastră istorie şi să pună temeliile începutului unei alte istorii românesti». (C. Z. C. Pentru Legionari, P. 287.) Cuvintelor acestora, interpretate disociat, ar putea să li se altereze sensul de către cititori nefamiliarisati cu doctrina legionară, atribuind lui Corneliu Codreanu dorinţa de a vedea mişcarea desprinsă de trecutul neamului nostru si înstrăinată de munca şi direcţia de manifestare a generatiilor anterioare. Am arătat cu ajutorul mărturiilor luate din Căpitan şi din Mota ce semnificaţie are notiunea de «om nou». O răscolire a tuturor energiilor creatoare ale poporutui nostru cu ajutorul celei mai mari forte spirituale cunoscute până azi de omenire: învierea creştină. Această nouă eră a istoriei românesti, pe care o simte Căpitanul apropindu-se din negura vremurilor, ar însemna momentul neasteptat de mare si de frumos, in care valorile creştine, prezente in constiinta neamului nostru, încă dela originile lui, dar turburate astăzi de scepticismul vremii, ar înregistra o ascensiune nebănuită, ar împodobi cu darurile lor mii si mii de suflete românesti si ar înviora astfel din tezrelii întreaga viată natională. Momentul in care neamul, cu ajutorul harului ceresc, ar deveni conştient de puterile «sădite de Dumnezeu in sângele lui» şi de linia pe care trebue să si-o statornicească de acum înainte destinul său.

Din cauza suportului creştin al doctrrnni legionare, am fost învinuiţi, adeseori, de adversarii noştri ca am fi mai degrabă o miscare religioasă, care nu s'ar deosebi prea mult de toate acele curente, secte şi organizatii eclesiastice desprinse ca niste aschii din trunchiul bisericii. Oricât de sumar s'ar interesa cineva de doctrina miscării si nu e dela inceput pornit să o defaime, poate să se convingă, fără greutate, cat e de falsă această părere. Mişcarea legionară nu urmăreşte să înnoiască crestinismul, ci să înnoiască naţiunea. Ea nu vrea să creeze un creştin nou ci un roman nou. Creştinismul atât sub aspectul trăirii interioare cat şi ca, valoare doctrinară şi sacramentală, s'a transmis camenilor prin mijlocirea bisericii lui Cristos. Biserica a fost înstituită de Mântuitorul ca să păstreze si să răspândească moştenirea lui spirituală: dela această realitate intangibilă purcede si mişcarea la înnoirea sufletului românesc, la restaurarea chipului strălucitor al «omului creştin» din noi. Legionarii cred in misiunea mântuitoare a bisericii, lui Cristos, recunosc asezarea si rânduielile ce si le-a statornicit in decursul vremurilor, participă la tainele ei şi o apără cu sângele lor. Mişcarea legionară şi-a însuşit numai spiritualitatea crestină ca axă de valorificare a realitătilor politice, dupăcum* alte organisme politice au făcut apel la acelasi izvor sau au recurs la fundamentări de alt caracter (filosofia iluministă, marxistă, rasistă, etc.), dar scopurile ei nu diferă de ceeace îşi propun în programele lor alte partide românesti.

*______

In procesul verbal-tip de constituire a cuibului, unitatea de bază a organizaţiei noastre, citim următoarele: «...credem într'o Românie nouă pe care vrem s'o cucerim pe calea Bisericii lui Christos...» (C. Z. C. Cărticica Şefului de Cuib, p. 73).

Ea se consideră in serviciul neamului românesc si ţelul ei este să asigure poporului românesc condiţii optime de desvoltare istorică. Cu deosebirea, ca noi nu vedem cum s'ar putea realiza ideea naţională, in toată puritatea ei, şi cum ar putea fi ferit de rătăciri drumul unui popor, fără de acceptarea prealabilă a ideii religioase, care reprezintă adevărul primordial al vieţii. Ideea religioasă închide în sine ideea naţională, o plantează in sufletele popoarelor, o apără de toate impurităţile şi o ridică până la maximum de rodnicie. Nu poate fi cale mai bună şi mai aducătoare de biruinţe pentru un neam decât aceea pe care a păşit odinioară Mântuitorul. «Adevărurile primite prin revelatie -spune Ion Moţa- sunt singurele care pot duce la liman viata de aici.» (Ion Mota, Cranii de Lemn, p. 62.) Mintea omenească are un rol considerabil in organizarea societăţii, in crearea comodităţilor care o eliberează din starea de natură, dar adeseori, dintr'un zel prea mare, când se îndepărtează prea mult de bazele spirituale de plecare, poate să gresească in soluţiile date. Există însă nişte principii infailibile, capabile oricând să corecteze deficienţele înţelepciunii omeneşti: «ne rãmâne totuşi o bază solidă de orientare generală a actelor vieţii, o soluţie posibilă in oyice moment al istoriei, căci in orice moment al ei, viaţa e stăpânită de forta şi legile lui Dumnezeu. Această soluţie generală este conformarea noastră la adevărurile eterne, creştine, la învăţătura lui Isus...» (I. M. C. d. L., p. 79-80.)

Dacă omul nou ar fi numai o problemă de cadru sufletesc, de circulaţie internă a fiinţei noastre, nepăsătoare de ceeace se întâmplă dincolo de sfera mântuirii personale, atunci mişcarea legionară s'ar fi cristalizat sub aspectul unui puternic curent de regenerare morală al poporului nostru, cu efecte probabil prelungite si in alte sectoare de activitate. Misiunea ce i-a fost încredinţată de întemeietori, nu cunoaşte însă o astfel de întrerupere spre lumea din afară, nu se epuisează in luptele interioare din constiinţă, ci îmbrăţişează şi spaţiile vaste ale colectivităţii naţionale. Eroul ieşit din şcoala Legiunii tinde să transforme naţiunea după modelul viu din sufletul său, să creeze o altă ordine socială care să corespundă mai bine cerinţelor lui interioare. Legionarul nu este numai un erou in sens moral adică permanent preocupat să-şi descopere şi corecteze propriile defecte, ci şi un erou in sens răsboinic, pentruca să poată, prin luptă, să-fi impună părerea; erou in sens social, incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii, uriaşul creator prin muncă al tării sale. (C. Z. C. Cărticica Şefului de Cuib, p. 65.) Urmărindu-l însă pe legionar in activitatea lui socială, să nu pierdem niciodată din vedere bazele lui de plecare, factorul de esentã strict interioară care îi determină personalitatea. Să nu-1 judecăm după conduita externă, oricât de încărcată ar fi ea de succese, ci după puritatea sufletească din care ea emană. Scoala spirituală a omului nou nu este un fel de curs preparator, indispensabil activităţii politice, un fel de şcoală de cadre, ci înseamnă necontenită străduintă a sufletului de a se depăşi pe sine însuşi, de a-şi birui impulsurile inferioare, lăsând loc liber numai avânturilor sale celor mai generoase. Din această realitate imanentă se desprind apoi toate actele vieţii lui, toate preocupările pentru existenţa si viitorul naţiunii, ca nn fel de prelungire din lumea nevăzută in lumea văzută. Ca să întrebuinţăm termeni de circulaţie mai curentă, fenomenul spiritual reprezintă in miscare infrastructura, iar toate celelalte realizări, politice, sociale, economice, culturale, sunt învelişuri cari se adaugă printr'o creştere organică dinlăuntrul sufletului spre lumea exterioară.

Caracterul pe care mişcarea legionară vrea să-l imprime societăţii româneşti e o consecinţă firească a primatului pe care ea îl recunoaste factorului spiritual in organizarea tuturor manifestărilor de viaţă ale unui popor. Cum însă spiritualitatea legionară nu este de origine filosofică, ci si-a ancorat premisele in învăţătura Evangheliei, înseamnă ca principiile creştine, pe care se sprijineste educaţia omului nou, sunt chemate să dea naştere si naţiunii înnoite. Miscarea legionară proclamă necesitatea, fixându-şi obiectivele in această direcţie, că valorile creştine să fie scoase din surghiunul in care trăesc astăzi la periferia istoriei naţionale şi să se extindă aplicarea lor in viaţa politică, economică si socială, adică in sfera de realităţi cari până acum au fost guvernate exclusiv de forţa interesului. Insemnătatea poziţiei adoptate nu constă in expunerea ei teoretică -ideile acestea având multe antecedente in istoria gândirii omeneşti- ci in elanul de trăire care o însoţeşte, in dispositia internă a miscării noastre de a introduce înnoirile proectate in cadrul colectivităţii românesti. Prin această iniţiativă revoluţionară I,egiunea se îndepărtează de conceptia dominantă a epocii şi apucă in mod hotărît pe drumul consecvenţei creştine. Noi nu tăgăduim fiinţa si legitimitatea intereselor individuale si colective -ar fi un lucru absurd să ignorăm trebuinţele omenesti din care ele iau naştere- dar tăgăduim interesului capacitatea de a se disciplina, de a-şi fixa limitele sale rezonabile, de a realiza armonia politică, economică şi socială. Interesul e o realitate, dar nu reprezintă decât un material brut, un prim pas al întocmirii sociale, care pe nedrept şi in mod primejdios a fost ridicat de oameni la rangul de arbitru necontestat al destinului lor. «Nu negăm şi nu vom nega existenta, rostul şi necesitatea materiei in lume -scrie Corneliu Codreanu- dar negăm şi vom nega deapururi dreptul stăpânirii ei absolute.» (C. Z. C. Pentru Legionari, p. 278.)

Marea fortă de atractie a interesului, dar şi marea lui amăgire, stă tocmai in evidenţa cu care se impune minţii omexteşti, in necesitătile imediate ale vieţii pe care le sa tisface şi de care îsi leagă existenţa. Drepturile lui unanim recunoscute sau transformat însă într'un abuz perpetuu, într'o forţă demonică cc ameninţă să ruineze întreaga umanitate. Interesul fiind expresia nesăţioaselor trebuinţe omeneşti, in mod fatal tinde la o expansiune nelimitată, la o acaparare continua de bunuri, prestigiu, forţă şi plăceri. Răinânând pe terenul lui de luptă, niciodată nu vom putea stabili o graniţă justă între interesul bine cumpănit şi derivatele lui degenerate, pentrucă niciodată trebuinţele omenesti nu se pot înfrâna din pornirea lor proprie. Interesul are o tendintă înnăscută spre anarhie. Doboară pe cei mai putini iniţiati in mânuirea lui agresivă şi fără scrupule, nu cruţă nici cele mai sfinte legături omenesti si seamănă pretutindeni numai suferinte, nedreptăti si dusmănii. Un interes strivit de altul mai viguros afirmat nu se resemnează, ci îşi caută recuperarea înfrângerii in alte direcţii, încât devine o forţă devastatoare care se propagă in întreaga masă socială. Dacă totusi rapacitatea interesului cunoaşte si momente de oprire, această frânare nu este meritul lui, ci se datoreşte resistentei pe care o opun alte interese, mânate de aceeaşi goană nebună. Acordurile de interese, când se realizează, servesc tot naturii lor egoiste: deaceea armonia lor e fragilă şi de scurtă durată. Grupele de interese si interesaţi se alcătuesc pentru a combate alte coalitii de interese, mcât rivalitatea se transpune numai depe planul realitătilor individuale in cadrul colectivitătilor.

Interesul e un vesnic isvor de conflicte si tragedii umane. Oriunde s'a inscăunat tirania lui cumplită, curmă liniştea oamenilor si le macină energia lor creatoare. Prosperitatea pe care o clădeste din cumulul nedreptăt lor săvărsite este artificială si aducătoare de alte dezastre. Sub fatada ei somptuoasă se ascund cele tnai mari nemulţumiri, cari îsi descarcă apoi mania in crize economice, revolutii, si rasboaie. Pătrunzând in natura nesătioasă si vicleană a interesului, Corneliu Codreanu a pus miscarea, in stare de perrnanentă veghe împotriva lui: «Priviti in ochii pe cel ce vine şi dacă in ochii lui veţi simţi că scânteiază vreun mic interes personal (fie material, fie ambiţie, fie patimă, trufie), să ştiţi oă aeela nu poate deveni legionar.» (C. Z. C. P. L., p. 299.)

Dacă interesul nu este in stare să realiseze acordul voinţelor omeneşti, el însuşi fiind semănătorul discordei, trebue să facem apel la o forţă mult mai eficace, la un factor de altă esenţă decât substanţa lui egoistă. Interesul este expresia naturii telurice, a omului; factorul de armonie care să-l îrnblânzească şi să-i asigure buna funcţionare nu poate fi decât expresia naturii lui spirituale. Acest element regulator al vieţii politice, sociale şi economice, de esenţă superioară interesului, este dragostea. «Dragostea aplicată însemnează pace in suflete, in societate şi in lume». (C. Z. C. P. L., p. 300.)

Capacitatea dragostei de a unifica divergentele conduitei umane rezultă din specificul energiilor sale, fandamental diferite de ale forţelor pe care le pune in mişcare interesul. In vreme ce interesul se caracterisează printr'o polarisare a activităţii in jurul individului, printr'un simţ ascutit al contractului si posesiunii, dragostea are o direcţie de manifestare de sens opus, îndreptându-şi puterile spre lumea din afară, spre viaţa care începe dincolo de sfera restrânsă a existentei personate. Dragostea îşi oferă serviciile' din bucuria de a face binele, dăruieşte dintr'al său, din ceeace are şi ceeace nu are, fără să se întrebe vreodată de recompensă sau remuneraţie. Ea se poate asemăna unui flux de bunăvoinţe, care pătrunde in fiinta interesului, îi netezeşte asperităţile şi îi dă prilejul să se afirme nestingherit de vecinătatea celuilalt. Dragostea este modalitatea cea mai perfectă de coexistenţă liberă si nesilită a celor mai variate interese individuale si colective.

Intervenim cu o notă utopică atunci când indicăm dragostea in rotul de prim sfetnic al politicii? Dacă am lua de bună această observaţie, ar însemna că însăsi creştinismul să-si aibă rădăcinile înfipte într'o utopie. Nu se poate concepe că învăţătura crestină să fi fost revelată de Dumnezeu numai pentru a servi ca podoabă de sărbătoare oamenilor, iar in viaţa lor obisnuită să nu-şi găsească decât o aplicare n^,eschină. Mărturisirea lui Christos in comunitatea omenească presupune implicita recunoastere a vatorii universale a principiilor statornicite de El, a virtuţii cu care sunt înzestrate cle şi numai ele, de a limpezi si cele mai complicate şi aparent insolubile probleme individuate şi colective. Rolul crestinismului este să îmbrătiseze si să dea directive in toato domeniile de activitate omenească, pentrucă, «în orice moment al ei viaţa e stăpânită de forţa şi legile lui Dumneze». (Ion Moţa, Cranii de lemn, p. So.) Dubla trăire a omului, in două planuri de existenţă, unul pentru grijile sufletului si altul pentru nevoile vieţii, nu e de esenţă crestină şi nu poate satisface pe niciun creştin. Omul de Duminecă întorce faţa omului de toato zilele. In casa Domnului invoacă ajutorul ceresc pentru mântuirea sufletului său., dar îndată ce a trecut de pragul ei, şi a reluat contactul cu lumea, reneagă toată suavitatea simţirilor adunate din rugăciune şi se îmbracă din nou în zalele ferocităţii. Viaţa crestinului de astăzi nu este întemeiată, cum am înclina să credem, pe un compromis întelept între cerinţele sufletului şi cerintele vieţii, ci pe un abis care îi desparte fiinţa in două. Compromis ar însemna găsirea unui modus vivendi, a unei satisfacţii posibile pertru ambele părti. Dar cum poate să convieţuiască, măcar o secundă, dragostea şi negaţia ei? Spiritul de armonie şi spiritul de vrăjmăşie? Sunt două tendinţe diametral opuse, cari se exclud una pe alta in fiecare moment al vieţii. Omul dragostei creştine nu poate face pace cu omul interesului denaturat, căci din aceeaşi clipă ar mai înceta să mai existe. Sau unul sau altul e chemat ca să determine corduita noastră, dar niciodată amândoi. Dacă am avem curajul să ne privim in propria noastră oglindă şi n'am fugi de confruntarea cu noi însine ca de o boală de care nu am voi să ni se vorbească, ne-am înspăimânta de golurile cc le ascundem, de infăţişarea diformă a eului nostru, alcătuit din două părţi neconforme, din două fiinţe ce nu se pot suferi laolaltă. "lndividul de azi -constată Ion Moţa- are sufletul ratăcit, pierdut, sperieat, in raport cu cerinţele sufletului admis de Dumnezeu la viaţa, cerinţele stabilite in criteriul fundamental al vieţii: doctrina creştină». (I. M. C. d. L,., p. 49.) Cari sunt urmările acestei false trăiri? Desfigurarea spirituală la care ne supunem cu îndărătnicie are măcar efecte salutare in viaţa individului şi a colectivităţii? Culegem depe urma ei cel puţin avantajul unei mai bune întoemiri sociale? Ne-am corupt sufletul, dar am reusit să salvăm istoria? Răspunsul îl citim din feţele îndurerate ale oamenilor, din experienţa amară a vieţii lor. Ispăşirea răului care decurge din compromisurile conştiinţei noastre nu se amână într'o ordine transcedentală, ci începe chiar din clipa efectuării lui aici pe pământ. Omul nu se bucură de imunitate in planul istoricităţii, nu se poate elibera de consecintele dure ale unei vieţi încărcate de erori nici in existenţa lui pământeană. Justiţia imanentă a istoriei este o realitate, dar eficacitatea ei nu poate fi simţită imediat, ci se descoperă numai după lungi intervale de timg. Sentinţele justiţiei imanente prind consitenţă pe încetul, din înseşi liniile de forţă ale acţiunilor noastre, ca un fel de replici date lor, oridecâteori se calcă principiile orânduirii divine. Această censură imperceptibilă si implacabilă a faptelor omeneşti, care nu reflectă decât propriile noastre inconsecvenţe, se exercită atât in viaţa indivizilor cat şi in mijlocul colectivităţilor. Dealtminteri nu se poate trage o linie de demarcaţie între domeniul responsabilităţilor individuale si al actelor de natură colectivă, pentrucă indivizii îndeplinesc şi funcţiunea de element component al familiei, al neamului şi al întregei umanităţi şi in această dublă ipostasă individual-socială, ei zidesc odată cu viaţa lor şi destinul tuturor asezărilor omeneşti. «Dăti seama -scrie Ion Mota unui student aflat într'o tabără adversă de toate nenorocirile, tragediile, desastrele, care vin in viata individului, a familiei, a societãtii şi chiar a statelor, drept consecintă a acestei desordini morale.» (I. M. - Cranii de lemn, p. 5:1.)

Destinul unui popor nu este o fortă oarbă care să se realiseze după socoteli supraumane şi inumane şi să prefacă in pulbere toate sforţările noastre. La împlinirea lui participă toti indivizii cari îl compun. Milioane de vieti dau viaţa unui popor, dar din milioanele de fapte bune sau rele ale acestor suflete se conturează personalitatea lui istorică. Nu există fapte neutrale din punct de vedere social, fapte cari să privească exclusiv pe individul care le-a săvârşit si să nu-si exercite influenta lor asupra mediului unde au apărut. Din momentul ce o acţiune individuală şi-a luat sborul in lume străbate o traectorie atât de îndepărtată şi îsi ramifică efectul in atâtea directii, încât ar fi greu de spus dacă ea se stinge vreodată.

Istoria unui neam este o creatie zilnică. ltioi însine ne făurim destinul din energiile pozitive sau negative ce emană din acţiunile noastre. Justiţia imanentă prelucrează numai zelul oamenilor, face parte dreaptă binelui si răului ce l-au adunat in viaţă si din prevalenţa unuia sau a altuia, îndreaptă pasii popoarelor spre drumul înăltării sau al decăderii.

Iată ce urmări extraordinare are felul de existenţă pe care îl duce omul. Anomalia in care s'a fixat nu prejudiciază numai viaţa lui personală, ci subminează însesi teme hile de viată ale neamului şi ale întregii omeniri. Impletitura de destin între individ si colectivitate este asa de perfectă, ca orice turburare a armoniei originare contribue la destrămarea întregii structuri sociale. Vericirea unui individ care prin acţiunile lui slăbeste solidaritatea natională este problematică, dar răul pe care-1 produce colectivitătii este sigur. Acest fel de om, puţin sensibil la diferenţele de nivel ale conduitei sale -ca să nu mai vorbim de celălalt tip, subjugat in întregime de demonia interesului- este vehiculul principal de descompunere al popoarelor. M nu este o apariţie a timpurilor moderne, ci o veche cunostinţă a istoriei. «Sub domnia lui au murit naţiuni şi s'au prăbusit state», afirmă Corneliu Codreanu. Dacă acest tip de om va continua să mai conducă această ţară, neamul românesc va închide ochii pentru totdeauna şi România se va prăbuşi, cu toate strălucitele programe...

Desigur că răspunderile nu se impart egal la toată lumea, la toţi indivizii din care e alcătuit un neam, ci există o gradaţie a lor, paralel cu locul pe care-l ocupă cineva in ierarhia socială, cu poziţia mai mare sau mal mica ce i s'a încredinţat, dar de o absolvire integrală a răspunderilor nu se bucură nimeni.

Tragedia acestei vieţi crucificate între două extreme nu stă atât de mult in greşelile pe care le săvârseste, ci mai ,,ales in direcţia ei gresită, in consimţământul zilnic pe care it dam, in aprobarea constantă ce o află in constiinţă. S'a adâncit in noi părerea ca ceeace facem e aproape normal, ca incompatibilitatea nti e atât de gravă, iar peste rarile momente de lucidă recunoaştere a cursului haotic al vieţii noastre trecem usor, gândindu-ne ca toţi oamenii fac la fel şi nu suntem chiar noi chemaţi să îndreptăm lumea. Ne-a scăzut sensibilitatea interioară pentru a putea intui, cu toată claritatea, prăpastia care desparte cele două categorii de realităţi, amăgindu-ne ca le putem servi deopotrivă. Pe deoparte credem într'o ordine mai înaltă decât aceea pe care ne-o oferă simţurile, într'un imperiu al dragostei eterne, pe de altă parte cădem in idotatria interesului, transformând o necesitate a vieţii într'un scop final al ei. O astfel de viaţă nu poate avea niciodată urmări bune. E o vorbă românească: i se întâmplă omului după inima lui. Situaţiile false nu se menţin multă vreme. Dedesubtul ascuns in conştiinţa omului sfârseşte prin a întătura aparenţa mincinoasă şi a da de got, a respira liber... Adevărul sparge învelişul minciunii şi ni se întâmplă: «după inima noastră.» (I. M. C. d. L, p. 63.) Bineînţeles că in viaţa unui neam urmările desordinii individuale nu se văd asa de repede si răsbat deabia in alte generaţii, când răul se adună din miile de pâraie într'o albie mai mare. «Am dori aşa de mult să nu ni se răspundă iarăşi, naiv, dacă nu perfid: ei bine, şi dece mai stã totuşi edificiul national in picioare? Un neam bolnav nu naoare, ca omul in 2-3-ani, ci in secole, iar aparentele de azi nu garantează, contra logicei, un viitor de sănătate. (I. M. C. d. L., p. 5I.) Astăzi suntem încă destul de departe de această nenoyociye. Dar, când oumpătul şi cumintenia se spulberă de vânt un'adicc anii oe aduee ceasul» şi într'a bună zi ne putem trezi in faţa prăpastiei crezută departe.

De-aceea să luăm aminte şi să avem in întâiul rând grija de noi înşine. Altfel, lupta ne e şovăitoare, iar biruinţa primejduită.» (I. M. C. d. L., p. 224.)

Cat e de fragilă această atitudine nesinceră şi neloială faţă de propriut nostru suflet si câte motive de nelinişte închide in ea, ne-o dovedeşte criza care răvăşeşte astăzi întreaga omenire. Nu numai poporul românesc a alunecat dela drumul vieţii adevărate spre tristele meleaguri ale înjelepciunii omeneşti, ci «problema aceasta, cea mai capitală problemă de viaţă a omenirii actuale, există in toate tările sub aspecte poate diferite, ca formă, dar in fond aceeaşi.» (I. M. C. d. L., p. 62.) De efectele ei pustiitoare nu ne mai putem îndoi, pentrucă le simţim in sângete şi in carnea noastră. F, un strigăt unanim de durere care se ridică din ordinea trăită a lucrurilor. Intreaga natură umană pătimeste ca într'o cămaşe a lui Nessus. Pare ca am ajuns la un termen fatal al istoriei universale, de unde numai poate urma decât prăbuşirea apocaliptică. Oriunde ne aruncăm privirile ne întâmpină acelaşi peisagiu întunecat, aceleaşi nesiguranţe şi ameninţări. Fiinţa umană se întreabă, cu strângere de inimă, dacă drumul parcurs până acum de omenire, într'un avânt iresistibil, este într'adevăr drumul progresului sau dacă nu poate sfârşi dela o zi la alta într'o catastrofă mondială. In aceste temeri, in aceste îndoieli se află mai mult adevăr decât in toate celelalte explicaţii cari s'au rostit asupra crizei actuale. Omenirea a creat, in epoca modernă, lucruri pe cari generaţiile precedente nu le puteau imagina nici in visurile lor cele mai îndrăsneţe. Marile cuceriri din domeniul stiintei si al tehnicei au revoluţionat modul de train al omnlui şi an deschis perspective nelimitate setei lui de cunoastere si realizare. Dar toate aceste uimitoare progrese n'au rămas in serviciul imanenţelor lui sufleteşti, n'au contribuit la înnobilarea fiinţei umane, ci an istovit şi mai mult puterea lui spirituală. Geniul omenesc a avut dibăcia să smulgă naturii tainele ei, dar i-a lipsit înţelepciunea să le valorifice după legea lui internă. Extraordinarele descoperiri si invenţii au scăpat de sub stăpânirea lui si an fost luate in posesinne de partea inferioară a sufletului, de interese si ambitiuni, de setea de mărire si dominaţie, încât s'au întors împotriva naturii spirituale a omului şi an devenit un instrument de opresiune al ei. «Masinismul ne-a rãpit cultura suf letească de mai înainte, pentru a o înlocui, nu cu alta mai bunã, ci tocmai cu o falsă cultură pervertitoare şi aducătoare de pierire sufletească». (I. M. C. d. L., p. 247.) In loc ca biruinţele omului asupra naturii să-l îndemne la o si mai mare alipire de ordinea stabilită de D-zeu in lume, recunoscând in minunile tehnicei rodul scânteii divine din el, l-au întărit in direcţia greşită a vieţii sale, l-au aţâţat să persevereze in rău. N'a fost o înălţare spre cer, ci o îmbrăţişare şi mai strânsă a ceeace-l despărţea de împărăţia spiritului.

In golul sufletesc ce s'a produs prin îndepărtarea omului de bazele lui spirituale, au invadat energiile negative, a căror prezenţă se manifestă sub aspectele cele mai variate: dela exploatarea omului de către om până la crâncenele răsboaie de supremaţie mondială. Febra in care au intrat mai toate popoarele, crizele care le sguduie in permanentă, nu sunt decat simptomele unei crize de adâncime care a cuprins însăşi spiritul omenesc. « Omenirea pozitivistă de astăzi, sau mai bine zis cu pretenţii de pozitivism, şi-a pierdut cârma morală»; e diagnosticul ce-l stabileste Ion Moţa crisei actuale. (I. M. C. d. L., p. 62.) Turburarea sufleteler priciniieste si turburările materiale din lume. S'ar putea obiectacă frământări politice, sociale şi economice an bântuit şi in alte perioade istorice si întotdeuna s'au găsit teologi şi filosofi cari să tălmăcească din apariţia lor, cele mai întunecate prevestiri, dar, in cele din urmă, omenirea a isbutit să-şi birue propriile slăbiciuni şi să revină la o existenţă normală. Observatia ar fi justă dacă ne-am afla in fata unei crize cu efecte limitate la anumite popoare sau in anumite sectoare ale vieţii sociale. Ceeace caracterizează însă criza actuală, este forţa compactă cu care se manifestă şi cadrul universal in care s'a amplificat. Nu mai e un popor, o pătură socială, o instituţie care sufere, ci întreaga umanitate, cu toate activităţile şi toate naţiunile pe care le cuprinde. Nu faptul crizei alarmează, ci intensitatea si proporţiile ei. Nu e un anumit rău care ne chinue, ci o avalansă a răului. Nu s'a produs o catastrofă, ci o descărcare de catastrofe. Nu auzim un geamăt izolat, ci o mare de gemete. N'a isbucnit un strigăt de ură, ci un uragan de mânii oarbe. Aceste simptome grave nu pot fi atribuite unui fenomen trecător, ci indică o criză de structură, cu efecte decisive pentru soarta întregii umanităţi. E o scadentã, si nu mai e o etapă.

Omenirea se apropie cu paşi repezi de punctul culminant al experienţei sale luciferice, care a început in Europa acum câteva secole si s'a întins astăzi pe toată suprafaţa globului. In peripeţiile ce le străbate nu se pune la încercare numai forta ei actuală, ci se repetă într'o svâcnire ultimă de orgoliu si durere, toate momentele de înnălţare şi declin ce le-a trait in existenta ei multimilenară. Dacă acest proces de disoluţie sufletească nu va fi întrerupt printr'un gest colectiv de mare eroism si desinteresare, printr'un fapt istoric de epopee, nimic nu mai stă in calea omului luciferic să vehiculeze destinul omenirii pe linia amăgitoare a puterii lui nemărginite. Mânat de permanenta trepidaţie a poftelor şi instinctelor, de nesăţietate, care nu-i mai dă liniste, de voinţa concentrată numai in direcţia intereselor viciate, el va stinge, in cele din urmă si cele mai ascunse vestigii de spiritualitate. In această clipă de opacitate desăvârşită a conştiinţelor, omenirea va atinge un grad de înrăire atât de mare încât întreaga ei existenţă se va transforma într'o vale a plângerii, într'un infern al durerii, al morţii, al cruzimilor şi laşităţii. Nici o adiere de sperante nu va mai bate din acel ceas. Binele uitat in cine ştie ce unghier sufletesc va fi prea neînsemnat ca să mai îndreptăţească existenţa întregului. Atunci va lua sfârşit colaborarea divino-umană pe pământ într'un sens lamentabil pentru om. Cauza lui Dumnezeu, trădată de indolenţa şi lipsa de bărbăţie a omului, va cunoaste un triumf fulgerător prin aparitia oştilor cereşti pe câmpul de bătaie. Ele vor sfărâma domnia Anti-Christului si vor alunga in haosul de unde s'au deslănţuit puterile cutropitoare ale răului.

Ne aflăm in stadiul final al luptei dintre bine şi rău. De aici nu mai poate urma decât o mare înnoire spirituală sau o prăbuşire iremediabilă. Salvarea mai e posibilă atâta vreme cat pârghiile de comandă ale sufletului n'au alunecat cu totul din mâinile noastre, cat timp demonicul nu si-a sărbătorit biruinţa deplină asupra puterilor vii din noi. Un pumn de lumină dacă mai rămâne in suflet şi el poate să depină isvorul unei fulgerătoare renaşteri interioare. Drumul mântuirii este unul singur: acela al regăsirii cu Dumnezeu. Să nu căutăm soluţii pentru resolvarea crizei contemporane, una si aceiasi in individ, neam şi viaţa internaţională, până ce n'am răspuns chemării Lui de dragoste. Să nu ne avântăm in păienjenişul problemelor politice, sociale şi economice câtă vreme cauza cauzelor a rămas nelămurită. Pentru a aduce alinare lumii, trebue să ne vindecăm mai întâiu pe noi înşine de răul care ne mistuie înăuntru, căci turburarea din afară nu e altceva decât reflexul desordinei din conştiinţa noastră. «A reda lumii frâna şi cârma morală, iar nu numai decât o bucată de pâine mai mult şi o economie materială mai bunã, iată calea de soluţionare a acestei vitale probleme umane.» (I. M. C. d. L., p. 68.) Să părăsim, asadar, poziţia falsă in care ne-am asezat faţă de ordinea creaţiunii si să acceptăm cadrul natural de existenţă al omului. Să înlăturăm primatul absurd al interesului din organizarea vieţii omenesti şi să-l înlocuim cu drepturile suverane ale dragostei. Să renunţăm la înselătorul sentiment de atotputernicie pe care ni-l împrumută o gresită apreciere a creaţiunilor umane si să ne facem vrednici de atotputernicia singură pe care ne-o conferă graţia lui Dumnezeu. Să mărturisim nereuşita tuturor încercărilor omenesti pentru o mai dreaptă aşezare a societăţii şi să ne îndreptăm nãdejdile spre singurul mijloc care ne poate mântui măsura creştinătăţii noastre.

Progresul social îl eonstitue «tot ceeace este in armonie cu legile morale», zice Ion Moţa. Una din aceste legi s'a dovedit a fi mai mare decât toate celelalte, fiind aşezată chiar de Mântuitorul la baza tuturor virtuţilor omeneşti: legea dragostei. Servindu-ne de îndreptarul ei, nu vom greşi niciodată pe drumul de înnoire al neamului, pentrucă vom fi călăuziţi necontenit de însăşi puterea lui Dumnezeu. Nu poate exista problemă de organizare omenească, oricărui domeniu ne-am adresa, politic, economic, social sau cultural, şi nici antinomie de interese, oricât de gravă şi insolubilă ne-ar părea, care să nu-şi găsească o deslegare mulţumitoare in cadrul de armonie pe care-l făureşte dragostea. «Dragostea este cheia păcii pe care Mântuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor din lume. Până la sfârşit, ele se vor convinge, dupãce vor fi rătăcit, cercetat şi încercat total, că, in afară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletele oamenilor, ca o sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti şi trimitându-ni-o prin însuşi Mântuitorul, Isus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu exisã nimic care să ne poată da linişte şi pace». (C. Z. C. Pentru Legionari, p. 300).

Omenirea a suferit, încă din timpuri immemoriale, de nostalgia unei epoci de aur, care ar fi existat cândva pe pământ si s'ar fi stins apoi din pricina răutăţilor cari an năvălit in lame. In acest vis nostalgic stăruie, de fapt, în conştiinţa oamenilor reminiscenţa existenţei pierdute a paradisului, după cam ne explică unii autori. Epoca de aur nu a existat niciodată pe pământ, dar, dacă o astfel de eră de beatitudine ar putea să se ivească vreodată in istoria umanităţii, ea nu s'ar putea numi altfel decât epoca dragostei.

Mircea Eliade - “De ce cred în biruinta Miscãrii Legionare?”

2010-11-18T23:55:00.000-08:00

Anchetele Bunei Vestiri

“De ce cred în biruinta Miscãrii Legionare?”

Rãspunsul domnului Mircea Eliade

Dl. Mircea Eliade, membru al Societãtii scriitorilor romãni, a binevoit sã ne rãspundã urmãtoarele la ancheta ziarului nostru: “De ce cred în biruinta Miscãrii Legionare?”:

Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în biruinta Miscãrii Legionare. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, în toate nivelurile realitãtii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democratie balcanizatã si într-o catastrofã civilã.

Putine neamuri europene au fost înzestrate de Dumnezeu cu atâtea virtuti ca neamul românesc. Unitatea lingvisticã este aproape un miracol (limba românã este singura limbã romanicã fãrã dialecte). Românii au fost cei mai buni creatori de State din sud-estul Europei. Puterea de creatie spiritualã a neamului nostru stã mãrturie în folclor, în arta popularã, în sensibilitatea religioasã. Un neam hãrãzit cu atãtea virtuti – biologice, civile, spirituale – poate el pieri fãrã sã-si fi împlinit marea sa misiune istoricã? Poate neamul românesc sã-si sfârseascã viata în cea mai tristã descompunere pe care-ar cunoaste-o istoria, surpat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfârtecat de strãini, demoralizat, trãdat, vândut pentru cîteva sute de milioane de lei? Oricât de mare ar fi vina pãrintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neînduplecatã. Nu pot crede cã neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mânã, ca sã piarã ca un las, astãzi, îmbãtat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de trãdare. Cine nu se îndoieste de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruinta Miscãrii Legionare.

Cred în aceastã biruintã pentru cã, înainte de toate, cred în biruinta duhului crestin. O miscare izvorâtã si alimentatã de spiritualitatea crestinã, o revolutie spiritualã care luptã în primul rând împotriva pãcatului si nevredniciei – nu este o miscare politicã. Ea este o revolutie crestinã. Cuvântul Mîntuitorului a fost înteles si trãit în felurite chipuri, de cãtre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodatã un neam întreg n-a trãit o revolutie crestinã cu toatã fiinta sa; niciodatã cuvântul Mântuitorului n-a fost înteles ca o revolutie a fortelor sufletesti împotriva pãcatelor si slãbiciunilor cãrnii; niciodatã un neam întreg nu si-a ales ca ideal de viatã cãlugãria si ca mireasã moartea.

Astãzi lumea întregã stã sub semnul revolutiei. Dar în timp ce alte popoare trãiesc aceastã revolutie în numele luptei de clasã si al primatului economic (comunismul) sau al Statului (fascismul) sau al rasei (hitlerismul), Miscarea Legionarã s-a nãscut sub semnul Arhanghelului Mihail si va birui prin harul dumnezeiesc.

De aceea, în timp ce toate revolutiile contemporane sunt politice, revolutia legionarã este spiritualã si crestinã.

În timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de cãtre o clasã socialã sau de cãtre un om, revolutia legionarã are drept tintã supremã: mântuirea neamului, împãcarea neamului românesc cu Dumnezeu, cum a spus Cãpitanul. De aceea sensul Miscãrii Legionare se deosebeste de tot ceea ce s-a fãcut pânã astãzi în istorie, si biruinta legionarã va aduce dupã sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Românie vrednicã, demnã si puternicã – ci va crea un om nou, corespunzãtor unui nou tip de viatã europeanã.

Omul nou nu s-a nãscut niciodatã dintr-o miscare politicã – ci întotdeauna dintr-o revolutie spiritualã, dintr-o vastã prefacere lãuntricã. Asa s- a nãscut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc., dintr-un desãvârsit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruintã a duhului împotriva cãrnii. Omul nou se naste printr-o adevãratã trãire si fructificare a libertãtii. Cred în biruinta Miscãrii Legionare pentru cã cred în libertate, în puterea sufletului împotriva determinismului biologic si economic. Cei care vin în Legiune vin pentru cã se simt liberi. Instinctele de conservare, lasitãtile care zac în sufletul fiecãruia, frica – toate acestea sunt înfrânte. Legionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie cã “n-are nici un interes”, cã “n-are nimic de câstigat”, integrându- se în Legiune. Dimpotrivã, stie cã va fi lovit în interesele lui, cã viata va fi mai grea, cã poate va intra în temnite, sau poate va da piept chiar cu moartea. toate “interesele” si instinctele acestea, care “determinã” viata fiecãrui om, sunt înfrânte prin marele gest de libertate al aderãrii la Miscarea Legionarã. Se poate spune, fãrã urmã de paradox, cã singurii oameni care cunosc si trãiesc libertatea sunt astãzi, în România, legionarii.

Cei care nu cunosc Legiunea, ca si cei care luptã împotriva ei, continuã sã vorbeascã despre “dictaturã” si se mirã cã tinerii intelectuali aderã cu atâta spontaneitate la o miscare în care “personalitatea” este strivitã si libertatea suprimatã. Am avut prilejul sã mã ocup altãdatã de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru “personalitate”, de teama lor cã în România nu se vor mai putea ridica “personalitãtile”. Îi întrebam atunci câte “personalitãti” a creat regimul libertãtii lor. Unde sunt? Care sunt? Si mai întrebam ce au fãcut politicienii nostri pentru oamenii cu adevãratã “personalitate”, care au iesit la luminã prin munca, geniul sau talentul lor, si au fost osânditi la o viatã de mediocritate si jertfã. Ce au fãcut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga sau Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii? Ce-au fãcut politicienii pentru generatia tânãrã de cãrturari, artisti, tehnicieni si gânditori? Care este tânãrul cu “personalitate” pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l meritã, i-a dat putinta sã-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu cã au fost “descoperiti” o sumã de afaceristi precoci, secretari “inteligenti” si lichele domestice, cu care s-au “întinerit” cadrele partidelor. Apologetii acestia de ultimã orã ai “personalitãtii” sunt tot atât de ridiculi pe cât sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej cã în cele mai disciplinate si mai severe ordine cãlugãresti catolice s-au putut înãlta totusi destule personalitãti. Un thomas din Aquino nu seamãnã cu un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu un François de Salle. Personalitatea creste si rodeste pretutindeni, si cu cât e mai severã disciplina, cu atât “personalitatea” se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu “dictatura”, cum lasã a se înselege ponegritorii Legiunii. Disciplina creste si promoveazã personalitãtile – pentru cã orice act de ascultare poate fi un act de comandã asupra ta însuti, asupra instinctelor sau anarhiei tale lãuntrrice. Actul de ascultare îti dã tie comanda asupra bestiei din tine, asupra vietii biologice care încearcã sã te mentinã în evaziv, în comoditate, în cãldicel. Disciplina te întãreste pe tine, îti fãureste peronalitatea. De aceea cavalerii medievali si feudali au fost atât de liberi si de dârji; pentrru cã juraserã credintã (fides, trust, treve) unui sef…

Cred în biruinta Miscãrii Legionare pentru cã cred în dragoste. Dragostea singurã preface bestia în om, înlocuind instinctele în libertate. Dilige et quod vis fac, spunea Fericitul Augustin: “iubeste si fã ce vrei!”. Cel care iubeste cu adevãrat e liber. Dar dragostea transfigureazã pe om si libertatea pe care si-o dobândeste insul iubind nu va stânjeni pe nimeni, nu va face sã sufere pe nimeni. Legionarii nu sunt numai camarazi, sunt frati. Si este atât de puternic valul de dragoste, încât dacã n-ar fi decât el singur, si tot ar trebui sã nãdãjduim în învierea neamului românesc, adicã în biruinta Miscãrii Legionare.

Cred în destinul neamului nostru; cred în revolutia crestinã a omului nou; cred în libertate, în personalitate si în dragoste. De aceea cred în biruinta Miscãrii Legionare, într-o Românie mândrã si puternicã, într-un stil nou de viatã, care va transforma în valori spirituale de universalã circulatie bogãtiile sufletului românesc….

[Buna Vestire, An I, 1937, Decembrie 17, nr. 244, pp1 – 2]

Probleme grave intre Ucraina si Moldova: Ucrainenii au scos bornele de la o porţiune din graniţă

2010-11-18T23:46:00.001-08:00

Anul trecut, Kievul a cerut Chişinăului să transfere în proprietatea Ucrainei terenul de sub şoseaua din zona localităţii Palanca, ce leagă o regiune a Ucrainei de o altă regiune, prin teritoriul R. Moldova, dar diferendul nu a fost încă rezolvat.

Ministerul de Externe de la Chişinău l-a convocat, marţi, pe însărcinatul cu afaceri al Ambasadei Ucrainei în R. Modova, Mîhailo Harîşîn, după ce presa a relatat că bornele de frontieră instalate în apropierea localităţii Palanca au fost scoase de grănicerii ucraineni.

Diplomatului ucrainean i s-au solicitat explicaţii în legătură cu acţiunile unilaterale ale autorităţilor ucrainene privind demontarea, luni seară, a semnelor de frontieră de stat moldo-ucraineană nr.0608 şi nr.0609 din partea ucraineană, aflate în preajma satului Palanca, menţionează un comunicat al MAE de la Chişinău. Ministerul moldovean de Externe şi-a exprimat îngrijorarea profundă faţă de acest pas întreprins “fără coordonarea preventivă” cu autorităţile Republicii Moldova.

“O astfel de abordare nu este de natură să contribuie la continuarea dialogului pragmatic şi constructiv pe problematica demarcării frontierei de stat moldo-ucrainene, stabilit între părţi pe parcursul anului curent”, menţionează comunicatul MAE de la Chişinău. Subliniind inadmisibilitatea recurgerii la acţiuni unilaterale în probleme de frontieră, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău a reiterat disponibilitatea soluţionării tuturor subiectelor ce ţin de demarcarea frontierei comune doar pe calea negocierilor, în cadrul legal existent, relateaza realitatea.net.
Bornele de frontieră instalate în preajma localităţii Palanca, raionul Ştefan-Vodă, au fost scoase de grănicerii ucraineni, au confirmat autorităţile locale. Avocatul locuitorilor satului Palanca, Radu Buşilă, a declarat pentru Publika TV că această acţiune ar putea crea probleme în demarcarea frontierei moldo-ucrainene.
Palanca este o localitate în Raionul Ştefan Vodă, din Republica Moldova. Satul se află la graniţa cu Ucraina şi este punctul extrem de la est al Republicii Moldova. Şoseaua care trece prin centrul localităţii este cu atât mai importantă cu cât face legătura între Ucraina, Republica Moldova şi România. Tot pe teritoriul comunei Palanca se află Vama Bender.
Anul trecut, Kievul a cerut Chişinăului să transfere în proprietatea Ucrainei terenul de sub şoseaua din zona localităţii Palanca, ce leagă o regiune a Ucrainei de o altă regiune, prin teritoriul R. Moldova. În acelaşi timp, ucrainenii îi acuzau pe moldoveni de încălcarea unui acord semnat în august 1999 şi au avertizat chiar că vor riposta prin introducerea pentru cetăţenii moldoveni care vor să intre pe teritoriul ucrainean a obligativităţii deţinerii sumei de 1.000 de dolari. După instalarea la putere, la Chişinău, a noii conduceri prooccidentale, Kievul, care pe atunci se afla sub guvernarea Iuşcenko-Timoşenko, a renunţat însă la intenţia de a impune dovada unei sume obligatorii de bani la trecerea graniţei.
Imediat după cererile formulate de Kiev, deputaţii comunişti au acuzat Guvernul Filat că intenţionează să facă troc teritorial cu Ucraina, cedând şoseaua şi terenul de sub aceasta din zona localităţii Palanca în schimbul extinderii segmentului de ieşire la Dunăre. În replică, ministrul moldovean de externe, Iurie Leancă, a amintit că acestea sunt decizii pe care înşişi comuniştii moldoveni le-au luat şi le-au semnat când s-au aflat la guvernare.
Acordul de transferare a magistralei - strategice pentru Ucraina - Odesa-Reni (port pe Dunăre) a fost semnat şi ratificat în urmă cu circa zece ani. Mai mult, în schimbul acestuia, ucrainenii au asigurat moldovenilor ieşire la Marea Neagră.
Presa rusă nota în urmă cu un an că, în anii ‘90, Ucraina a transferat R. Moldova 400 de metri ai malului Dunării, în apropiere de Giurgiuleşti. După ce a început să funcţioneze portul moldovenesc, potrivit unor experţi ucraineni, acesta a făcut concurenţă serioasă portului ucrainean Reni, fapt pentru care presa ucraineană a acuzat adesea propriile autorităţi că “au făcut cadou R. Moldova o parte din teritoriul ucrainean pe Dunăre, iar moldovenii nu şi-au respectat angajamentele”.
Leancă sublinia anul trecut că Protocolul adiţional la Tratatul cu privire la frontiera de stat, care prevede transmiterea în proprietatea Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova, a intrat în vigoare după ratificarea de către Parlament în 2001, a fost contrasemnat de preşedintele comunist de atunci a Legislativului Eugenia Ostapciuc şi promulgat de ex-preşedintele Vladimir Voronin.
Fosta guvernare, sublinia Leancă, a reconfirmat în mai multe rânduri angajamentul său de a transmite Ucrainei terenul de sub carosabil, inclusiv prin semnarea, la 29 mai 2006, de către fostul premier comunist Valerian Cristea a Protocolului nr. 12 al Comisiei interguvernamentale moldo-ucrainene pentru cooperarea comercial-economică, care a avut loc la Kiev.
Pe de altă parte, fostul şef al direcţiei pentru proiecte internaţionale din MAE moldovean, Eugen Revenco, cel care anterior s-a ocupat de această chestiune, declara anul trecut pentru Nezavisimaia Gazeta că atât acordul, cât şi protocolul adiţional nu amintesc despre terenul de sub şosea şi transferul acestuia în proprietatea Ucrainei. “Este vorba, potrivit lui Revenco, doar despre drum şi despre cine ar trebui să asigure securitatea acestuia. Documentele prevăd instalarea unor posturi vamale de către ambele părţi, însă, potrivit diplomatului, ucrainenii, contrar documentului, le-au instalat unilateral. Şi, în prezent, pe şosea se formează cozi kilometrice de maşini care merg spre Ucraina.
Mai există şi o altă problemă legată de trecerea şoselei de către ţăranii locali, care au casele de o parte a acesteia, iar de cealaltă parte se află pământurile”, spunea Revenco. “Pentru a evita astfel de situaţii, părţile au discutat despre amenajarea şoselei, inclusiv despre crearea unor treceri pentru pietoni, însă se pare că nu au stabilit cine ar trebui să deseneze ‘zebra’ “, nota Nezavisimaia Gazeta.

Sursa: Agentia.org

Noua Dreaptă organizează prima Patrulă Civilă de la Braşov

2010-11-18T23:42:00.001-08:00

Starea de infracţionalitate şi comportamentele antisociale proliferează alarmant la Braşov, cu toate că datele oficiale nu sunt, deocamdată, făcute publice. Astfel, în decurs de două luni, doi membri ai Organizaţiei Noua Dreaptă – Braşov au fost agresaţi „întâmplător” pe stradă. Şi mai grav este faptul că, deşi agresiunile s-au petrecut la ore destul de aglomerate, trecătorii nu au intervenit. Ultima dintre aceste agresiuni a avut loc în ziua de 17 noiembrie 2010, când o camaradă din organizaţia braşoveană a fost lovită cu brutalitate în zona capului de către un personaj violent, pentru simplul motiv că s-a aflat într-un loc nepotrivit.

În urma acestor agresiuni şi cu scopul de a preveni comportamentele antisociale Organizaţia Noua Dreaptă Braşov a organizat prima Patrulă Civilă din oraş. 10 voluntari au început deja să patruleze în diverse zone ale oraşului, reuşind ca în mai puţin de o oră să-l identifice în zona bulevardului Gării pe autorul agresiunii din ziua de 17 noiembrie, acesta fiind Ştamp Florin (29 de ani din Braşov). Ştamp a fost indicat organelor Poliţiei TF, care au luat măsurile legale.
Pe de altă parte, ND Braşov ţine să îşi exprime nemulţumirea faţă de răspunsurile primite de la Serviciul de urgenţă 112 şi de la Poliţia Municipiului Braşov, care au refuzat să intervină în momentul identificării agresorului. Singurii care au intervenit fiind reprezentanţii Poliţiei TF Braşov, cărora ţinem să le mulţumim pentru promptitudine. Pentru a le aduce braşovenilor un plus de linişte şi siguranţă, Patrulă Civilă va continua să funcţioneze prin voluntari anonimi, care vor interveni în eventualitatea unor agresiuni similare. Pe această cale, dorim să îi informăm pe braşovenii care doresc să ni se alăture în acest demers că ne pot contacta la:
Mobil: +40.0748.852.521 begin_of_the_skype_highlighting +40.0748.852.521 end_of_the_skype_highlighting; +40.0762.935.388 begin_of_the_skype_highlighting +40.0762.935.388 end_of_the_skype_highlighting; +40.0728.404.788 begin_of_the_skype_highlighting +40.0728.404.788 end_of_the_skype_highlightingFax: +40.0368.814.830
E-mail: brasov@nouadreapta.org

sursa: blog.nouadreapta.org

1 DECEMBRIE

2010-11-16T06:18:00.001-08:00

Distruge Rămăşiţile comunismului!!!

2010-11-16T06:14:00.001-08:00

MNC-Stefan Voda

MNC-ND DOI ANI DE LUPTĂ

ALEXANDRU ASMARANDEI – PREZENT!

33 de reguli pe care trebuie să le respecte un naţionalist

ȘTEFAN VODĂ: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

CĂUȘENI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

ANENII NOI: CAMPANIA FII NAŢIONALIST! FII MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN!

TABARĂ DE MUNCĂ ÎN ŞTEFAN VODĂ

Bustul Marelui poet în oraşul Ştefan Vodă

O VESTE BUNĂ ÎN ZIUA DE BUNĂ VESTIRE

IMNUL RENAŞTERII LEGIONARE DIN BASARABIA

social de azi

ACUM 93 DE ANI AM FOST O ŢARĂ

UNIREA

Poetului Nationalist Oleg Gherman

MNC: Parastas în memoria Eroilor Unirii

Motto:

PENTRU ŢARĂ ARDEM FOC ,

PENTRU CEI CĂZUŢI APRINDEM CÂTE-O LUMÂNARE ,ŞI POATE CĂ, NU PREA AVEM NOROC,

DAR NICI MOARTE GARDA NARE!

Oleg Gherman

MNC: Calendar Legionar

Geniul Mihai Eminescu

ANUNT cate un vers pe saptamana

Ion Mota - Vasile Marin

Miscarea National-Crestina in apararea Credintei si Moralitatii

LEGIONARII PARAŞUTAŢI DE AVIOANELE MILITARE AMERICANE COMEMORAŢI LA ÎNCHISOAREA JILAVA

"patriotii Moldovei" copie site-ul Noua Dreapta

1 DECEMBRIE

Marsul Memorial Corneliu Codreanu

Liderul legionarilor moldoveni caută să extindă teritoriul României cu “opt noi judeţe“ din Moldova

MATŞUL UNITĂŢII NAŢIONALE

COMUNICAT: ÎN LEGĂTURĂ CU ATACURI ÎN ADRESA MNC DIN PARTEA ORGANIZAŢIILOR MOLDOVENISTE

RADU GYR

Crimestoppers, Neighborhood Watch şi Noua Dreaptă. Adică democraţia şi spiritul civic, la cel mai înalt nivel

Horia Sima - O M U L N O U (ELEMENTE DE DOCTRINÃ LEGIONARÃ)

Mircea Eliade - “De ce cred în biruinta Miscãrii Legionare?”

Probleme grave intre Ucraina si Moldova: Ucrainenii au scos bornele de la o porţiune din graniţă

Noua Dreaptă organizează prima Patrulă Civilă de la Braşov

1 DECEMBRIE

Distruge Rămăşiţile comunismului!!!

PENTRU CEI CĂZUŢI APRINDEM CÂTE-O LUMÂNARE ,
ŞI POATE CĂ, NU PREA AVEM NOROC,